Fiecare ditre noi are calitati, trasaturi unice. Pare un truism, chestii motivationale, fara continut. Din alta perspectiva insa, a nu avea aceasta credinta despre noi, a nu vedea valoarea noastra si a nu ne modela caracterul, a nu ne asocia cu oameni care sa ne puna in valoare, care sa ne sprijine, sa ne ofere feedback, este o capcana a auto-limitarii. Se mai spune ca, ne reflectam in cei 5-6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp. Asta pentru ca rezonam cu oameni care au valori si aspiratii similare. Uneori cautam, sovaim, pe masura ce ne intelegem pe noi insine si ne transformam setul de valori, oamenii de langa noi vor creste si ei, alaturi de noi. O buna lectura despre valori, despre crestere si transformare personala este cartea lui Richard Barrett - Everything I've learned about Values: https://www.valuescentre.com/books/everything-learned/
E timp de inceput proiecte noi. E timp de creat semnificatie noua, proiectelor mai vechi.
La fiecare inceput de an, cautam energie care sa duca la un salt.
Uneori, trecem insa prin timpi de supra analiza, blocaje mentale in prezentul si in trecutul pe care le stapanim, pentru care avem experienta dar care, nu mai sunt relevante noului moment. Ne fragilizam increderea si energia noului inceput intrebandu-ne "Ce facem daca nu ne iese?"...
Invitatia lui 2021 este sa schimbam paradigma si, sa ne intrebam..."Ce pot face ca sa iasa, sa reusesc, sa experimentez, sa invat, sa misc lucrurile din loc pentru mine si, pentru cei care conteaza pentru mine...?"
Opreste-te sa intelegi modul tau de gandire: care sunt ipotezele pe care le faci, presupunerile de la care pornesti si care te tin pe loc?
Analizeaza-ti temerile. Ce fel de ganduri stau in spatele temerii si o alimenteaza?
Analizeaza-ti comportamentele: ce faci si, mai ales, ce eviti sa faci, in mod recurent in asa fel incat nu pornesti pe un nou drum?
Anevoios si incet cateodata drumul...mi-am propus lucruri in 2020 pe care nu le-am finalizat. Nu pentru ca nu le-am acordat maxima importanta, energie, atentie, nu pentru ca nu am lucrat cu asiduitate la ele. Ci pentru ca a fost mai dificil decat am estimat, m-au pus la incercare mai mult decat mi-am imaginat, mi-au cerut mai multa ascultare si transformare decat am crezut.
Si sunt Ok cu asta, incerc din cand in cand cate un regret, incerc cate o intrebare, insa apoi imi revin...imi spun ca lucrurile sunt menite sa se intample la momentul lor, ca mai am de acumulat si de crescut si asta imi da liniste. Din acel moment, merg mai departe, curioasa si plina de speranta reusitei, crezand cu tarie ca sunt pe drumul meu, cel bun...
De acum, clarific ce ma va duce mai departe...care este scopul, care este sensul, care este vocatia? Ce ma va ghida?
Cum te uiti tu la ce te asteapta, in fata ta, in acest an de consolidare si transformare?
Ce face atat de dificila aceasta perioada este si faptul ca ne simtim singuri, de multe ori, in echipele noastre. Uneori, in familiile noastre.
Avem nevoie de o conectare mai profunda, mai atenta, in care sa simtim mai multa solidaritate reala: gandul acela ca...da, simt ca esti alaturi de mine, ca intelegi...ce simt, prin ce trec, ce gandesc. Ce ma framanta. De ce mi-e teama. Ca nu judeci. Ca nu ma consideri slab, neadaptat, fara potential.
Probabil ca, de acum, efectele anului care a trecut peste noi vor incepe sa se vada. Chiar si cei mai rezilienti dintre noi incep sa resimta efectele. De aici, uneori deznadejdea, alteori revolta, alteori scepticismul.
E mai important ca niciodata ca
#leaderii sa aiba mesaje clare, coerente, empatice. E mai important ca niciodata ca leaderii sa arate
#leadership.
