Puterea şi rolul vulnerabilităţii în leadership


  Ce arată puterea vulnerabilității? De unde vine valoarea acesteia? Și care este  rolul vulnerabilităţii în leadership? Puterea şi rolul vulnerabilităţii în leadership. Ce înseamnă asta? Am trecut de curând printr-un episod care m-a luat prin...

 

Ce arată puterea vulnerabilității? De unde vine valoarea acesteia? Și care este rolul vulnerabilităţii în leadership?

Puterea şi rolul vulnerabilităţii în leadership. Ce înseamnă asta? Am trecut de curând printr-un episod care m-a luat prin surprindere. O discuție în care mergeam să discut colaborativ o propunere de abordare a unui proiect în care totul era agreat și urma doar să punem detaliile la punct când m-am trezit “luată pe sus”… La absolut orice idee aduceam în discuție sau propunere pe care o făceam primeam un contraargument negativ și aserțiunea că nu poate funcționa. Ne-am surprins foarte curând într-un blocaj. Atât de multă tensiune era acolo, încât singura cale pe care am găsit-o a fost să spun, sincer și fără să acuz pe nimeni de nimic, despre cum mă simt. Mă simțeam pusă la pământ. Am ales în acel moment să fiu cât se poate de vulnerabilă: îmi tremura vocea și aproape aveam lacrimi în ochi și, am realizat că dacă nu spun ceea ce simt și ceea ce gândesc singura variantă pe care o am ar fi să mă ridic și să plec. Fără să vrea, cum s-a dovedit imediat, omul din fața mea îmi încălcase o serie de valori importante pentru mine, una dintre ele fiind aceea că într-o construcție comună colaborarea și scopul comun sunt evidente, și lucrăm împreună la realizarea acestuia. Am formulat cât am putut de calm și de politicos ce aveam de spus despre felul în care simt că îmi sunt încălcate valorile, despre surprinderea mea și despre agresiunea pe care o resimt, chiar cu riscul de a fi fost catalogată slabă în acea discuție. Și lucrurile s-au calmat, și am fost amândoi capabil să reluăm discuția dintr-un alt punct.

Am reflectat ulterior la ce s-a întâmplat. La discomfortul situației. La întrebarea care îmi suna permanent în minte: ce este cel mai bine să fac în această situație? La furia pe care am resimțit-o și care îmi alimenta emoțiile de moment. M-am simțit vulnerabilă… Și ce este în neregulă cu asta?

Vulnerabilitatea nu este o regulă a succesului social care să ne fie inoculată în decursul vieții. Dar asta nu este ceva specific românesc: oamenii, în întreaga lume își cresc copiii în ideea de a fi pregătiți pentru viață, de a fi puternici și de a nu ceda ușor în fața greutăților. De a se mobiliza și de a-și aduna forțele trecând peste situațiile dificile. Există nuanțe culturale și sunt unele popoare mai optimiste și mai asumate decât altele. Noi suntem sub umbrela pesimismului moderat, și a nevoii de a avea lideri puternici și cu mâna de fier.

 

Unde vine valoarea vulnerabilității în ecuația leadership-ului

Societatea în ansamblu evoluează și își schimbă ritmul de dezvoltare. Cel puțin ultimii treizeci de ani, au dat startul curbei exponențiale de dezvoltare tehnologică, și toate regulile obișnuite de a crea parteneriate, de a relaționa, căile obișnuite de a face afaceri și de a te raporta la partenerii tăi s-au schimbat fundamental. S-au schimbat generațiile și modul în care acestea sunt obișnuite să comunice și să se raporteze unii la ceilalți. Se conturează mult mai mult nevoia de empatie și de relații bazate pe încredere odată cu creșterea complexității și a vitezei de schimbare. Pentru că altfel nu facem față. A crescut considerabil nivelul de stres, suntem din ce în ce mai conștienți în legătură cu nevoia de a menține o sănătate mentală și emoțională adecvată în mediile în care lucrăm. Orientarea față de rezultate și acțiune rămâne tot acolo, însă felul în care oamenii se conectează la scopul comun pare că devine mult mai important în dinamica vieții de astăzi.

Aceeași dinamică reduce covârșitor posibilitatea ca liderii să aibă în continuare monopol asupra viziunii strategice și a opțiunilor strategice ale unei organizații, a soluțiilor. Complexitatea este mult prea mare ca să ne permitem să așteptăm în continuare un lider de tip ”erou”. Sunt studii extinse făcute în organizații, pe zeci de mii de respondenți, în culturi diverse, nu doar în cea Nord Americană, ci și în Europa, Australia și chiar în Asia, care arată că abilitățile cele mai apreciate la cei care conduc echipe și organizații sunt integritatea, autenticitatea și vulnerabilitatea personală pe care liderul este capabil să le arate și că aceste ingrediente mențin și atrag încrederea oamenilor și disponibilitatea lor de a colabora și a se mobiliza.

A fi vulnerabil în fața celorlalți și a dezvălui felul în care anumite situații te afectează, emoțiile pe care le generează, îndoielile și dilemele pe care le ai, este mai degrabă o chestiune de curaj pentru că a ține oamenii la distanță poate fi foarte confortabil, însă a-i lăsa în spațiul tău intim dovedește curaj și încredere în acești oameni.

De multe ori, în dezvoltarea liderilor apelăm la un profil de capabilitate emoțională, un profil care arată capacitatea de a fi conștient de propriile tale emoții și de felul în care acestea îți influențează deciziile și interacțiunea cu cei din jur. Arată capacitatea de auto-reglare a emoțiilor în momente dificile și capacitatea de automotivare și de a merge mai departe, depășind dificultăți și arătând reziliență. Experiența de foarte mulți ani în lucrul cu lideri și analiza de ansamblu a acestor profiluri arată că, de cele mai multe ori, la nivelul liderilor se investește în abilități sociale și de conducere, abilități de comunicare sau modele de management al conflictului, însă ceea ce face diferența și ajută cu adevărat liderii în procesul de conducere este creșterea conștienței lor emoționale. Odată ce înțelegi emoțiile pe care le trăiești și reușești să te raportezi la ele fără judecată de valoare, fără a pune presiune suplimentară pe tine sau fără a te critica și a-ți diminua singur valoarea personală, capacitatea ta de a primi feedback și de a oferi feedback crește, capacitatea de a lua decizii bazate pe valoarea adăugată asumând riscuri, prin asigurarea angajamentului colectiv asupra acțiunilor, se întărește foarte mult.

Vulnerabilitatea înseamnă uneori să recunoști că privești lucrurile dintr-un unghi închis, să recunoști că ai temeri personale și că nu dorești să-ți asumi anumite riscuri, a fi vulnerabil înseamnă să recunoști că miza pe care o pui asupra anumitor acțiuni este mare pentru tine și că dorești cu orice preț să eviți o greșeală. Vulnerabilitatea înseamnă să ai curajul de a admite că ai greșit. Toate acestea cer curaj și nu reprezintă o slăbiciune și dau putere extraordinară leadership-ului inspirațional, adică acelui leader care conduce pe bază de model de rol. În sesiunile de coaching executiv, aceste aspecte ies la iveală pentru că este un spațiu de siguranță psihologică. Vă imaginați ce ar putea crea siguranța psihologică în echipele noastre? Cât de autentici ar putea fi oamenii și câte agende ascunse ar putea dispărea crescând nivelul de încredere și de colaborare?

 

Ce arată puterea vulnerabilității în organizații

O abilitate de bază a liderului vulnerabil este aceea de a știi să pună întrebări: arată disponibilitatea lui de a culege perspective și de a recunoaște că nu are toate răspunsurile. Acest tip de vulnerabilitate stimulează creativitatea și implicarea oamenilor și creează marele beneficiu de a colecta cât mai multe perspective care pot fi luate ulterior în considerare în procesele decizionale.

Un alt proces foarte sănătos în ședințele de echipă, bazat pe vulnerabilitatea liderului, este etapa de a accepta punerea sub semnul întrebării a perspectivelor sale într-un mod riguros și organizat. Ne-am obișnuit să folosim termenul de challenge pentru acest aspect. El poate fi încorporat în cultura echipei și oamenii să se simtă liberi să facă challenge liderului lor pentru că, există o mare bază de încredere. Acest challenge poate fi introdus ca etapă obligatorie în orice fel de ședință decizională pentru a crește calitatea deciziilor indiferent de la cine vin ideile, inclusiv de la liderul echipei.

În conversațiile de coaching executiv reiese de multe ori că liderii simt că unele diferențe de percepție sunt un atac la valorile lor personale, așa cum am simțit și eu în exemplul cu care am început acest articol. De aceea, un proces de interogare și clarificare a propriilor valori este foarte important pentru a ști unde să pui linia despărțitoare între ceea ce este acceptabil și ce nu. Această clarificare îți dă posibilitatea să poți fi vulnerabil și să rămâi autentic.

Un capitol care merită explorat este relația noastră cu greșeala și apoi relația cu eșecul. Pe parcursul vieții, dezvoltăm un set de convingeri care ne limitează adesea în a ne permite să putem fi vulnerabili pentru că nu ne dăm voie să greșim, iar posibilitatea de a fi în fața unui eșec pare inacceptabilă pentru cineva care are responsabilitatea conducerii unei echipe sau a unei organizații. E foarte ușor să alunecăm în defensivitate și să intrăm într-un mecanism justificativ care, nu numai că nu ne permite să vedem alte soluții și perspective, dar ne adâncește în ideea că devenim neputincioși. Asta nu ne place, ne enervează și ne activează centrii unei puteri care nu este generatoare de progres, ci generatoare de tensiune. Puterea vulnerabilității în schimb ne ajută să ne oprim, să respirăm, să ne dăm un pas înapoi și să ne aducem aminte care este rolul nostru când conducem alți oameni, și să ascultăm. Fără frica de eșec.

 

Curajul începe în momentul în care ne arătăm așa cum suntem și îi lăsăm pe ceilalți să ne vadă

- Brené Brown

 

Articol publicat pe life.ro

 

Vrei să primești informații relevante despre coaching?