Am promis că voi împartași aici experiențele mele personale. Nu reprezintă adevărul universal, adica ”așa ar trebui să se întâmple” ci realitatea mea, cea prin care am trecut în decursul anilor și lecțiile pe care le-am învațat. Am un singur ghid ca și coach: codul de etică ICF la care am aderat fară ezitare.  De fiecare dată, după o nouă experință, după întânirea cu un nou client, după o sesiune...îmi pun problema și întrebarea: cum am respectat, aș fi putut face ceva diferit, cât de multumită sunt de felul în care am respectat ceea ce declar...realitatea nu este perfectă, experiențele, oricât de multe înveți în școala de coaching sau discuți în supervizare, cu mentorul tău, nu sunt trase la indigo...ești un om în relație cu un alt om.

Cine ar putea beneficia din aceste câteva rânduri? 

Un coach la început de drum...eu nu am avut toate reperele atunci și e întotdeauna mai deștept să înveți din experiențele altora.

Sau un manager care se gandește sa apeleze la coaching. Sau căruia i se propune coaching de către șeful său, ca metodă de dezvoltare...de multe ori se află în fața unei persoane cu care urmeaza să lucreze și nu prea știe la ce să se aștepte...

Începutul.

De obicei te cheamă la o întâlnire.  Eventual, afli de la HR câteva lucruri despre clientul tău potențial si despre nevoia lui sau, mai precis, despre ce i-a spus șeful lui că ar trebui sa facă diferit. ”Ar trebui...”...mă întreb, de multe ori, cum îi este dat acest feedback și mai ales de ce? Este cu adevărat nevoia celui cu care voi lucra (dacă va decide că eu sunt coachul cu care vrea să lucreze) sau este doar nevoia șefului său în legatură cu sine? Este genul de situație în care șeful (care de multe ori nu a trecut printr-un proces de coaching) își trimite omul din echipa la ”reparat” cumva, că omul e sus în organizație și acum planul de dezvoltare cuprinde și coaching? Sau, poate avem norocul să fim în situația în care acest șef crede cu adevărat în nevoia de dezvoltare și va fi un sprijin, știe ce este coachingul și care sunt regulile jocului? M-am întâlnit cu ambele situații. Mai ales în companiile mari - în care eu am marea majoritate a clienților - te întâlnești de multe ori cu situații de genul...”Șeful mi-a propus...de fapt nu prea înțeleg ce vrea...mie mi se pare ca sunt Ok așa cum sunt, el ar vrea să mă schimb...”.

Mă duc la întâlnire. Mi-a luat ceva timp să mă duc la această primă întâlnire cu mintea total deschisă, total detașată de orice fel de evaluare, de orice fel de intenție de a plăcea...e un proces de transformare și de obiectivizare prin care îmi imaginez că trece orice coach. La început resimți presiunea...te simți responsabil pentru tot și pentru toate...vrei să faci impresie bună, ți-ai dori contractul, trebuie să acumulezi experiență, ore...trebuie, probabil, să trăiești din asta. Mai ales cei care fac doar coaching sau depind de venituri din asta.

Am reușit destul de repede să intru cu ”paharul gol” în această primă întâlnire dar, mi-a luat un efort conștient. Nu trebuie să seduc pe nimeni. Va fi clientul meu sau nu va fi, oricum, o decizie pe care o va lua fără să fie 100% convins că eu sunt partenerul lui de învățare și de dezvoltare va lucra împotriva procesului și ne va mânca amândurora resurse și energie. Dacă e intuiție, chimie sau altceva ce stă la baza deciziei sale nu contează prea mult dar, a învăța să te duci în fața clientului tău deschis si total ne-evaluativ am invățat, în timp, că este probabil abilitatea cheie.  M-am antrenat pentru asta cumințindu-mi ego-ul și nevoia de a-mi demonstra ca pot, că știu, că eu sunt aceea. Nu e detașare, e pur și simplu credința că procesul lucrează, că responsabilitatea mea acolo este doar să fiu prezentă. 100%. Și restul va fi să funcționeze. Uneori îți ia ani să reușești asta, uneori mai puțin, dar orice coach e invitat să cunoască și să își însușească o regulă fundamentală: ai încredere in clientul tău – va ști ce are de făcut. Ai încredere în tine – conectat fiind vei ști ce să pui in procesul tău de coaching, în bună credință. Și ai încredere in procesul de coaching – acolo se pot întâmpla minuni.

Chimia

M-a întrebat acum câțiva ani un client (potențial la acea vreme)...”Ce faci dacă nu îți place clientul cu care lucrezi?” Am avut o secundă de surpriză. Nu mă mai întrebase nimeni așa ceva...mai precis nu îmi pusesem problema asta. Apoi, mintea mea a început să caute în toate direcțiile: oare i-am dat vreun semnal să creadă că nu îl plac? Liniștește-te, mi-am spus. Ai încredere...”Ție în ce fel îți place de tine?” întreb...a zâmbit și a început să vorbească. În final și despre ce nu îi place lui la felul său de a fi...și așa am început sa lucrăm. Am trecut peste tentația de a da un răspuns și exact asta este nevoie să faci în coaching.

Mai este un aspect: nu toți clienții sunt ai tăi. Pentru tine, adică. Cei ce sunt vor veni către tine în mod natural. Nu poți convinge pe nimeni. Oamenii caută rezultate pentru ei înșiși. Dacă întrebările tale îi ghidează într-acolo, vor veni cu siguranță către tine. Să îi însoțești.

Să rezum in câteva fraze? Dacă te-ai hotărât sa începi un proces de coaching (indiferent cum ai ajuns aici) ghideză-te după căteva reguli simple:

-       Stabilește un obiectiv de dezvoltare. Pentru tine. Nu pentru cei din jur. Pentru beneficiul tău, creșterea ta, acea versiune a ta îmbunătățită. Obiectiv pe care, dacă îl vei îndeplini, vei fi un om mai bun, mai complet, mai performant, mai liniștit. Mai...cum îți dorești, conform viziunii tale.

-       Gândește-te serios cum va fi posibil sa sesizezi, să simți, să îți măsori progresul. De cele mai multe ori, în viața reală nu vei avea un martor și, oricum, tu ești cel care va simți pe deplin progresul.

-       Alege-ți coach-ul cu mintea și cu sufletul si pornește la drum convins și cu încredere în alegerea ta. Va fi partenerul tău, omul în fața căruia cu cât te deschizi mai mult cu atât vei face progrese mai rapid în a-ți întelege tiparele de acțiune, de gândire și vei face pași către viziunea ta. Un coach e mult mai mult decât profilul său. Educația contează dar un curs de coaching nu face un coach. Este mult mai mult, ceva ce vei simți în interacțiunea cu el sau cu ea. Experiența cu oamenii, ascultarea, empatia. Acestea vor face diferența. 

Dacă ești coach? Ține cont, în oglindă de cele de mai sus. Reflectă cerintele și competențele meseriei de coach și, de obicei, conduc la rezultate.

4 iulie 2017