Generația 50 și peste


Desigur îmi veți spune, vorbesc despre asta pentru că e și vârsta mea. Parțial adevărat. Am ales însă să vorbesc despre asta pentru ca, am mulți clienți de coaching la care această temă de discuție devine recurenta. “Mai am circa 10 - 15 ani în față, și mă...

Desigur îmi veți spune, vorbesc despre asta pentru că e și vârsta mea. Parțial adevărat. Am ales însă să vorbesc despre asta pentru ca, am mulți clienți de coaching la care această temă de discuție devine recurenta. “Mai am circa 10 - 15 ani în față, și mă gândesc din ce în ce mai serios cum să ii petrec. Companiile trec prin transformări, prin restructurări, prin fuziuni și achiziții și nu sunt neapărat sigur că viața mea profesională va urma un curs ascendent ca și până acum. Generația tânără vine din spate, mai dinamică, mai ambițioasă, mai ieftina uneori dacă este să ne gândim la costurile companiei, desigur mai puțin experimentată însă, cu abilități pe care, noi la aceasta vârsta, a trebuit sa ni le formăm din mers. Si întrebarea e: cum îmi fac un plan de viitor, cum voi reuși să maximizez experiența mea, pregătirea mea și să mă adaptez în continuare la ceea ce se întâmplă în industrie sau în alte diverse servicii.”  Cam așa sună de cele mai multe ori ceea ce aud de la oameni bine plasați în organizațiile lor, în echipe de conducere la nivelul de vârf, implicați în proiecte de anvergură, dar care, încep cumva să fie bântuiti de gândul pasului următor.

În marea majoritate a cazurilor există o veste bună: gândul despre un pas următor. Ceea ce înseamnă că, există resurse interne capabile să canalizeze energia către un scop viitor care poate fi gândit, analizat, definit și redefinit, trecut prin filtrul rațional dar și emoțional, și menit să dea siguranță, claritate și împăcare cu sine în așa fel încât reușita profesionala să continue.

Pot contura câteva observații și concluzii care provin din atmosfera pe care o percep prin companii, discuțiile pe care le am cu manageri in diferite workshop-uri, problemele care ii preocupa și provocările cu care se confruntă.

1. Generațiile educate în sistemul de învățământ post-decembrist  sunt prezente astăzi în companii iar numărul angajaților de acest fel atins o masa critică vizibila. Această generație, ca o numim Y sau un altfel, s-a confruntat cu tot felul de schimbări în sistemul de învățământ de câte ori s-a schimbat cu ministrul, alinieri și dezalinieri politice sau mai puțin politice, cu scăderea implicării și motivării cadrelor didactice al căror rol apărut să se deterioreze în timp, cu impactul tuturor elementelor care au distras atenția tinerilor de la un tip de educație așa cum eram noi obișnuiți. Este absolut normal, ca aceste două grupuri relativ bine conturate de angajați și manageri să resimtă o anumită tensiune în interacțiunile lor, în felul în care pun problema, în modalitatea de a aborda situații dificile sau de a se angrena îmi proiecte care necesita atenție, responsabilitate și angajament pe un termen mai lung.

2. În paralel, în ultimii 15 ani, schimbările din organizații au fost multiple, dese, de multe ori necoordonate. Trebuind să facă față provocărilor diferitelor valuri de crize economice  și evoluției din ce în ce mai rapide a tehnologiei, angajații au trebuit să supraviețuiască deciziilor de extindere a companiilor în diferite piețe și de relocare a operațiunilor, restructurărilor cu scopul de a aplatiza structurile companiilor în așa fel încât să se creeze optimizare și sinergii.  Toate acestea au creat un stres organizațional perceput la toate nivelurile și de catre toate generațiile prezente.

3. Asistența pe care companiile o ofera oamenilor pentru a se adapta tuturor acestor schimbări începe să fie vizibilă. Nu trebuie să uităm însă, ca datorită crizei economice prin care am trecut, bugetele alocate de companie pentru dezvoltarea oamenilor și pentru instruirea lor în vederea adaptării la aceste schimbări, au dispărut la un moment dat ca prin farmec, și deși și-au revenit în ultimii doi ani, există semne de temporizare care ne pot da de gândit.

4. Totuși, un alt fenomen care capătă contururi din ce în ce mai vizibile, este faptul ca managerii, nu numai la nivelul de vârf în organizație ci și la mijlocul acesteia, și uneori chiar managementul din prima linie, primește acces la dezvoltarea personala prin coaching, și asta este o veste îmbucurătoare. Una din condițiile obligatorii pentru un manager implicat în schimbări este sa aș dezvolte conștiința de sine și ceea ce numim agilitate interpersonală.

Revenind la subiectul de la care am pornit adică preocupările multor manageri pe “final” de carieră despre care ar fi pasul următor, mi-aș permite să structurez câteva recomandări și arii de reflecție:

1. Creează-ți viziunea asupra acestui final de carieră. Imaginează-ți că mâine  ieși la pensie, colegii iți organizează o petrecere, și ești invitat să ții un speech. Ce ți-ai dori să spună despre tine, și ce ți-ai dori să le spui. E important să te simți bine cu tine, imaginandu-te în acea situație.

2. Ca și-n business, odată clarificată viziunea, te-as invita să te gândești la ce pași ai putea parcurge până atunci. Ce știi să faci bine și, dacă nu ai mai avea rolul pe care-l ai astăzi, ce ar fi cel puțin la fel de valoros pentru tine ca om și profesionist? Ce-ai putea face cu experiența ta profesională și de viață, abilitățile tale, ce-ai fi dispus să faci și mai ales ce nu mai vrei să faci în viața ta profesională, de acum încolo. 

3. Imaginează-ți situații extreme: dacă nimic din ce exista azi nu ar mai exista (compania, poziția) cum ți-ai dori să-ți câștigi existența? Ce sfat ai da acum cuiva care este cu 20 de ani mai tânăr? Cum i-ai recomanda să se pregătească pentru o viață plină și echilibrată? Dacă ar fi să faci o schimbare fundamentala, care ar fi aceasta? Răspunsul la întrebarea: CUM doresc să-mi petrec ultimii ani de carieră se poate găsi chiar în sursele schimbărilor din jurul tău.

4. Creionează trei sau patru scenarii de tipul: "Ce se întâmplă daca?" Este un soi de exercițiu de management al riscului pe care l-ai făcut probabil de multe ori în cariera ta de manager, singura diferență este ca acum ești invitat să îl aplici pe propriile tale situații. Și, știi din managementul riscului ca, pe măsură ce înțelegi și conturezi mai bine aceste scenarii capacitatea ta de a acționa și de a lua decizii se îmbunătățește.

5. Fă un pas în exterior. Folosește-ți toată înțelepciunea adunată în acești minim 30 de ani de experiență, și uită-te cât mai obiectiv la acele posibilități care te vor menține motivat, energizat, conectat la o nouă dinamică, aceea care uneori te provoacă astăzi dar care, pe viitor, poate fi un loc de re-afirmare.  Ajuns în acest loc, întoarce-te la punctul 1: “E important să te simți bine cu tine, imaginandu-te în acea situație!”

6. Reiterează până când te simți cu adevărat motivat și energizat de a face noul pas. Viitorul abia începe!

 

(sursa foto: http://www.lpkaster.com/reinterpretations.html) 

 

Vrei să primești informații relevante despre coaching?