Japonia - cateva invataturi deprinse


Cred ca sunt unul dintre cei rasfatati de soarta avand sansa si posibilitatea de a vizita o tara indepartata si o civilizatie atat de diferita de a noastra. Am lucrat ceva timp la proiectul asta si ii multumesc fiicei mele ca a insistat. M-am urnit intotdeauna greu in destinatii indepartate...

Cred ca sunt unul dintre cei rasfatati de soarta avand sansa si posibilitatea de a vizita o tara indepartata si o civilizatie atat de diferita de a noastra. Am lucrat ceva timp la proiectul asta si ii multumesc fiicei mele ca a insistat. M-am urnit intotdeauna greu in destinatii indepartate desi, imi place enorm sa calatoresc. Iar Japonia este, realmente, aproape la capatul pamantului.

Am plecat fara sa citesc prea multe despre locurile pe care le voi vizita. Imi place sa imi pastrez mintea libera si simturile ascutite, sa ajung intr-un loc nou fara prejudecati si fara asteptarile pe care ti le dau site-urile de profil sau vreo carte de specialitate. Citesc, de obicei, dupa. Si asociez imaginile, mirosul, coversatiile pe care le-am avut acolo, locului. In felul acesta pot fi mai prezenta si pot internaliza mult mai bine ce vine catre mine, din exterior. Descopar cu placere si entuziasm, ma bucur astfel de fiecare moment.

Blogul acesta este despre coaching. Spunand insa cele de mai sus, am realizat cat de asemenator este cu fenomenul prezentei in coaching, atunci cand te conectezi fara judecata si evaluare la cel cu care urmeaza sa descoperi caile sale nebanuite.

Valoarea prezentei, atunci cand cunosti un loc sau un om nou, este extraordinara si asta este poate una din lectiile reamintite mie, de aceasta calatorie. Nu am cautat nimic mesianic, iluminator. Am cautat o experienta autentica pe care sa o pot descoperi cu curiozitate.

Dupa aproape 24 ore am ajuns la Tokyo un oras care, impreuna cu suburbiile, aduna circa 41 milioane de suflete. Ceva mai mult de doua Romanii. Te astepti la o super aglomeratie si la haos, mai ales la metrou unde diverse imagini vazute inainte induc chiar teama de a apela la acesta in jur de ora de iesire de la serviciu. Desi un oras cu adevarat aglomerat, nu am trait in Tokyo sentimentul coplesitor al pierderii timpului in blocaje. Totul se misca relativ rapid, fluent, fara sa genereze un stres sesizabil. Dupa surpriza initiala, incepi sa cauti explicatii in jur. Si ele incep sa apara. Inca o data, prezenta si lipsa judecatilor de valoare, a te lasa imersat in experienta se dovedesc a fi mult mai utile decat nesiguranta faptului ca nu intelegi nimic in jur, ca putini oameni vorbesc, totusi, engleza, ca nu ai la indemana toate informatiile cu lejeritate. Fiind prezent, observi.

Organizarea si disciplina

Am observat o organizare si structurare exceptionala a tuturor proceselor, o respectare a acestora foarte disciplinata: de exemplu urcatul si coboratul scarilor, bine semnalizat si mai ales bine respectat. Traversatul strazii...logic, traversare in diagonala, fluidizare instanta. Traversatul strazii cu doua sensuri de mers, fara sa te lovesti de oameni, fara sa iti sara nimeni in fata. Practic, cu procese simple, cu claritatea a ceea ce urmeaza sa faci, oricat de complex si aglomerat ar fi mediul te descurci cu usurinta.

imagine

Respectul 

Societatea japoneza trateaza cu respect pe toata lumea. O cultura a respectului care, odata implementata si facuta sa dureze, ofera o igiena a vietii extraordinara. Cum se manifesta respectul? Ridicand hartia de pe jos, luand-o in buzunar sau intr-o punguta pe care o au mereu in geanta, mentinand o curatenie considerata, pe alocuri, exagerata de noi europenii. Acest respect iti da un sentiment de incredere fenomenal. Ai incredere ca nu ti se poate intampla nimic rau, ca esti in siguranta. Oamenii care au aceasta capacitate de a avea grija de mediul lor si de felul in care traiesc cu atat de mult respect si consideratie, oamenii astia iti dau liniste si creaza sentimentul de siguranta. Cat de simplu! O lectie de leadership, practic: ce poti obtine prin respect. Lipsa de agitatie, calm, abordare structurata...visul oricarui conducator de oameni care doreste rezultate.

imagineimagine

Respectul se vede la toaletele publice. Evident, imi veti spune, dar nu ma refer la curatenie care e "luna". Ma refer la faptul ca nu ai ocazia sa produci gunoi. Multe toalete nu au servetele de sters pe maini, nu exista conceptul. de cele mai multe ori hartia ar putea fi risipita inutil. Fie iti usuci mainile simplu, prin scuturare (in fond e doar apa!), fie ai uscator electric dar nu prea, fie, japonezi au intotdeauna in geanta o batista de panza pe care o folosesc si pe care o spala, frumos, acasa. Nici o risipa. Nimic pe jos.

Respectul se vede prin fiecare loc amenajat, atat de multe flori in fiecare coltisor disponibil. Respectul se vede prin recomandarea de a nu lasa nimic in farfurie pentru a nu risipi. respect pentru mediu, resurse, oameni, cel care a contribuit la ce consumi tu. 

Descriu, mai sus, multitudinea de impresii ale primelor 3-4 ore petrecute in metropola, morti de oboseala si dornici de a descoperi.

Varietatea si uniformitatea

Paradoxul locului. Evident, la inceput ti se pare ca toti oamenii seamana intre ei. Si chiar seamana, ca in uniforma, corporatistii ininda strazile la rand, toti cu acelasi costum negru si camasi albe sau bleu, subtiri si nu prea inalti, uniforme de serviciu, uniforme de scoala. Ti se poate parea lipsit de imaginatie si plictisitor dar e foarte practic.

In acelasi timp, te izbeste varietatea extraordinara din jur. Desi un oras de cladiri inalte, multi zgarie nori, Tokyo, ca de altfel si Osaka, vizitata mai tarziu, este un amestec pitoresc de cladiri. O cladire de 36 etaje in imediata vecinatate a uneia de 5 si a uneia de 2. In spate, lipita la 50 cm se zareste o a treia, itita parca sa isi faca loc dupa cele minione din fata. Alternanta asta de cladiri de diferite inaltimi, combinatia de culori, materiale traditionale, lemn si ceramica cu otel si beton, pomi tunsi artistic intre ele si azalee inflorite peste tot, reclamele mari, luminoase, vesele care iti fac seara aparitia, toate dau o culoare vie care nu poate decat sa te incante.

Varietatea e usor regasita in mancare. Portii mici combinate, legume nevazute in partea noastra de lume marinate si murate intr-un fel strain noua, mici caracatite pe bat, vrabiute (da, ati citit bine)  in sos de soia la gratar, tempura sau supa ramen au o savoare extraordinara si combinatiile te rasfata constant.

imagineimagineimagine

Varietatea o gasesti intr-o explozie de culoare in kimonourile prezente pe strada. Ne-am uitat cu uimire si curiozitate la inceput, vazand atat de multi tineri purtand frumoasele si delicatele kimonouri. Am inteles mai tarziu ca poti inchiria pentru o zi, te poti gati, aranja, impleti parul si poti trai experienta perioadei Edo, de acum 600 ani, cu delicatete, respect, amuzament si mandrie pana la urma. Ne-am delectat privirile cu multe astfel de kimonouri. Suficient de norocosi incat sa fim in Japonia in timpul ceremoniei de abdicare a Imparatului Akihito, ziua libera pe care au primit-o japonezii cu acesta ocazie, a fost o pata de culoare. Sute de tineri au ales astfel sa fie pentru o zi purtatori ai traditiei intr-un fel natural si delicat. Deci am avut o expozitie in miscare.

imagineimagineimagine

Detaliile, simplitatea si rigoarea

Ceremonia ceaiului este un eveniment care te tine cu respiratia oprita. Insirati cuminti pe tatami, ne uitam fara zgomot la miscarile precise, delicate si pline de rigoare ale maestrei. O ceremonie simpla. Dar incarcata de semnificatie.

imagine

Simplitatea este una dintre rigorile fundamentale ale societatii japoneze. Se vede asta in tot ce fac si mai ales in productivitatea pe care o obtin. BBC a transmis in direct ceremonia de abdicare. La fel de simpla, tacuta si plina de semnificatie precum ceremonia ceaiului (care a durat aproape 50 de minute) ceremonia de abdicare a durat 10 minute. 10. dupa terminarea acesteia tot mai asteptam sa se intample ceva. Demnitate, o multumire scurta a primului Mistru catre Imparat si multumirile Imparatului fata de natiune si, sabia shogunului trece mai departe la fiul sau. Nimic mai mult. Imparateasa, de o delicatete rar vazuta a asteptat in tacere si discretie. Insa fiecare detaliu a contat. 

Am reflectat la nevoia de simplitate in vietile noastre si cat de mult ne pacalim cu zorzoane inutile care nu adauga prea multa esenta si valoare. Intorcandu-ma la invataturile mele pentru coaching am inteles inca o data valoarea exprimarilor simple, directe, la esenta, valoarea linistii si a tacerii. Spatiul pe care il creaza pentru a genera noi posibilitati.

Oglindirea

In coaching, in stabilirea unei relatii de incredere cu cel din fata ta, oglindirea are un sens si rol foarte profund. Nu este o imitare. Este capacitatea ta de a te lasa prins in schimbul de energie cu cel cu care lucrezi. Oglindirea creaza rezonanta si liniste in relatie si da posibilitatea creierului tau sa acceseze perspective si posibilitati mai putin evidente.

Va las sa contemplati Pavilionul de Aur. Kinkaku - ji sau locul unde Shogunul se retragea vara sa mediteze este o bijuterie in adevaratul sens al cuvantului, fiind poleit cu aur. Insa, fara micul lac din fata sa in care Pavilionul de oglindeste alaturi de fiecare bonsai, pom sau planta din parc, frumusetea sa ar fi partiala. Adevarata savoare a taboului sta in oglindire. Asemenea relatiilor puternice intre oameni. Locul are un farmec aparte. Si totul devine, dintr-o data, zen.

imagine

Japonia nu este o societate perfecta. Asa cum nu suntem nici unul dintre noi. Cu partile noastre intunecate, cu temerile, indoileile si innegurarile noastre. Japonia se lupta cu depresia unei largi paturi a populatiei, mai ales a tinerilor. Abordeaza insa fenomenul cu deschidere si cauta solutii. Fiecare poarta care pare intunecata poate fi un altar al binelui cu conditia sa infrunti si sa vrei sa treci pragul. Cu cate astfel de situatii nu ne intalnim si pe cate nu incercam in zadar sa le ocolim. 

Lectia luata a fost intr-o zi extrem de ploiasa. tentatia de a renunta la vizita a fost mare. Fring, ceata si o ploaie pe masura. Chiar si pe vremea asta, altarele elegante te invitau sa le treci pe sub arcade si sa vrei sa descoperi mai mult. Cu smerenie.

imagine

As incheia seria reflectiilor mele inspirate de frumoasa Japonie cu imaginea ciresului de 100 de ani. Maestuos. Ambitios. Delicat. O combinatie impunatoare si fina in acelasi timp. Convietuim in si cu paradoxuri. A invata sa le integram, sa le intelegem si sa le administram ne va oferi sustenabilitate.

imagine

 

Galerie foto

Vrei să primești informații relevante despre coaching?