Cum arată o Românie pozitivă transformată prin leadership? Fie că vorbim despre valorile unei țări, fie că vorbim despre cele ale mediului privat sau de stat, „integritatea” este ingredientul-cheie al schimbării, consideră Madi Rădulescu, specialist cu peste 25 de ani în training, coaching și consultanță. Cu o bogată experiență în antrenarea liderilor, la vârf și în echipe, dar și cu implicare în proiecte pro-bono de învățământ – consultanță pentru manageri școlari din țară –, Madi Rădulescu trasează într-un interviu acordat pentru romaniapozitiva.ro principalele coordonate ale „meseriei de lider” și identifică ce am putea cultiva și ce am putea îmbunătăți în România de azi la acest capitol. 

În primul rând, ce înseamnă leadership și care sunt sensurile actuale ale noțiunii – în România și în plan internațional?

Faptul că nu exista o definiție universal acceptată a leadershipului face posibilă existența unei varietăți largi de profiluri de lideri. Pe scurt, leadership înseamnă actul de conducere. Un lider este acea persoana pe care oamenii o urmează din propria voință. Dar sunt și conducători pe care oamenii îi urmează de frică, din interes, oportunistic. Sunt aceștia lideri? Eu afirm că nu! Sunt doar conducători, vremelnici, conducători care fără instrumentele pe care le dețin ar fi probabil urmați de mult mai puțini dintre cei care ar împărtăși, totuși, credințele lui.

Leadershipul, așa cum îl văd eu, este un act de asumare a unui rol și a unor responsabilități menite să creeze bunăstare, să transforme spre bine o echipă, o companie sau o societate. Liderul este acel conducător care acționează pentru un scop comun, pentru un scop înalt, pe termen lung, generos și pune înaintea intereselor sale personale interesul comunității pe care o servește. Pentru că liderul este în serviciul comunității, mică sau mare.

La nivelul companiilor mari sau a societății, în administrațiile locale sau centrale, conducătorii sunt vizibili și oamenii se uită la idei căutând modele, evaluându-i, urmându-i, reacționând la ideile și viziunile lor, alegându-i. Și indiferent dacă fac o treabă bună, morală, legală și în sprijinul tuturor sau se comporta deplorabil și mercantil ei tot conducători sunt, însă nu pot fi numiți lideri. Conducătorul are puterea poziției sale, liderul are autoritate recunoscută formal sau informal.

În mediul privat de afaceri, pentru ca o companie să aibă succes leadershipul este esențial pentru că te bazezi angajamentul, implicarea și dedicarea oamenilor. Altfel nu reușești. La stat însă, asta contează mai puțin. Nu spun că nu există lideri în companiile de stat sau în administrații. În fond, omul sfințește locul și sunt foarte mulți oameni dedicați care conduc în mediul despre care vorbim. Însă lipsa competitivității, lipsa unei mize în care succesul este direct legat de capacitatea ta de a influența și a convinge, de capacitatea ta da ați alege cei mai buni oameni poate genera comportamente la conducători care să nu aibă nicio legătură cu leadershipul.

La nivel de societate lucrurile se nuanțează. Deoarece conducătorii se desemnează prin seducția alegătorilor lor, prin promovarea unor mesaje fie ca au în spate o ideologie și un program bine pus la punct, fie ca au doar interese personale de apărat, atunci meritocrația și calitățile de leadership autentic devin mai degrabă un deziderat decât o realitate. Adică își pot face loc în spațiul public tot felul de persoane care au abilități bune de a se face vizibili, sunt buni vorbitori (ceea ce este o abilitate de dorit la fiecare lider), însă nu au în spate platforma de valori și de moralitate care definește un lider. Vremelnic și oportunist ajung în funcții de conducere în care-și exercită toate rolurile, însă sunt departe de leadership. Dar și pentru aceștia există un eșantion, câteodată foarte important, care îi consideră lideri și care sunt inspirați de aceștia. Așa cred ei. Dacă veți purta discuția despre leadership cu acest eșantion pot susține că liderul pe care îl urmează este un lider din toate punctele de vedere. De aceea, e greu să-i contrazici, fără o definiție exactă, pentru că practic, ei rezonează într-un set de valori care sunt ale lor comune, bune sau rele, și care nu sunt ale celorlalți. Și așa apar polarizările, segregările în societate, opțiunile politice. Și da, putem avea conducători aleși cu largă majoritate care nu au nimic de-a face cu criteriile unui leadership autentic, moral și în slujba societăților lor. Iar la nivel internațional, avem nenumărate exemple.

Cum se poate ca leadership-ul să transforme o organizație, o comunitate? Dar o țară?

Liderii transformă prin exemplu, prin susținerea, explicarea și practicarea unor valori solide care să ofere viitor și sustenabilitate. Liderii au principii pe care le pun în practică și de la care nu se abat. Indiferent că este vorba de organizație sau comunitate, sau de-o țară.

Într-o organizație e mult mai vizibil. Un lider are nevoie să dezvolte și să-și expună o viziune, să îi implice pe ceilalți în rafinarea acesteia, să le obțină acordul și s-o pună împreună în practică. Este proiectul de dezvoltare al liderului pentru compania pe care o conduce. Asta va oferi credibilitate și va da un sens muncii oamenilor. Și la nivelul unei comunități este nevoie de viziune de dezvoltare durabilă, de atragere a unui anumit tip de forță de muncă, a unui anumit tip de investitori, de dezvoltare a sistemului de învățământ sau școlar, de reducere a plecărilor pe calea imigrației economice. Deci un conducător local are foarte multe șanse de a dovedi că este un lider în comunitatea sa, și de a o transforma implementând proiecte care să genereze plusvaloare. Aici însă, intervine factorul politic, accesul la resurse, deci cu atât mai mult, un lider își va folosi puterea de influență și de negociere chiar în condiții mai dificile.

La nivel de țară, cu toții așteptam un proiect de țară. Un proiect real, bine articulat, care să ne spună de ce România poate rămâne un loc în care să-ți dorești să trăiești și pe care să îl dezvolți, la rândul tău, pentru viitor. Din păcate, eu una nu prea văd care sunt proiectele de țară. Dar nu e încă timpul pierdut. Etapa de „seducție” abia începe, și probabil vom începe să aflăm ce-și propun să facă viitorii conducători, nu neapărat lideri, pentru România.

Ce valori ați vedea în lumea românească de astăzi care merită lucrate și aduse mai mult la suprafață?

Una dintre valorile fundamentale ale leadershipului este integritatea. Fără integritate nu există leadership. Pentru că lipsa de integritate va genera comportamente care vor rani în jur, care vor frustra și care vor alimenta alte comportamente lipsite de integritate. În acest fel sistemul se corupe. În acest fel corupția devine un element de cultură, așa cum menționa de curând doamna prim-ministru. În fond, doamna avea dreptate. Când anumite comportamente devin parte integrantă a unei societăți, când efectele lor nu mai sunt deosebite de uzual, când ți se pare normal și că nu e mare lucru se existe ceva pe lângă linie, când mica corupție – să ne descurcăm, să ne ajute cineva, să facem rost, să dăm ceva ca să reușim, să dăm ceva ca să fim băgați în față etc. – devine componentă uzuală a vieții majorității, atunci lipsa de integritate definește cultura.

Orice alt comportament sau orice altă valoare care ar putea fi adăugata pe lista noastră derivă din sau este legată de integritate. Disciplina, de exemplu, necesită integritate. Pentru că păstrarea disciplinei este un lucru dificil, și atunci, dacă ești integru recunoști când încalci o anumită disciplină sau nu reușești să-ți iei o anumită disciplină, îți asumi și faci ceva ca sa îndrepți lucrurile și să revii la disciplina procesului. Când vorbim de disciplină, uitați-vă la trafic, la curățenia din locurile publice, la plata taxelor, la foarte multe aspecte care au un impact covârșitor în societate. Eu cred că mediul privat poate fi un factor foarte important în educarea societății pentru a deveni mai integră. Într-o companie integră lucrurile sunt transparente, sunt făcute la timp și sunt făcute corect. Oamenii care lucrează acolo deprind obiceiuri legate de integritate pe care apoi ne duc cu ei în viața de zi cu zi în societate. Nu susțin că mediul privat este astăzi integru, nici în România nici aiurea. Este un mediu în care se vede că reușitele sunt mult mai mari pentru ca leadershipul să se manifeste cu adevărat și să modeleze comportamente care pornesc de la integritate. Poate că ăsta este unul dintre motivele subtile pentru care mediul privat este destul de subminat astăzi: pentru că ar putea educa oamenii în direcții care nu sunt sută la sută aliniate cu ce-și doresc conducătorii societății.

Care este secretul unui lider bun, al unui lider cu o capacitate reală de influență?

Cum spuneam mai sus, integritatea. Autenticitatea. Oamenii simt că liderul lor este autentic, când nu împachetează lucrurile, când nu minte, când nu își servește propriile interese fără să țină seama de-ale celorlalți. Oamenii au acest radar intern de-a simți când un lider nu este un om în serviciul scopului comun. Asta nu înseamnă că oamenii îl vor da la o parte, sau că vor exprima deschis acest lucru însa nu se vor mai implica și vor face tot felul de lucruri pe lângă. Adică nu se vor mai lăsa influențați. Un lider fără influența devine un simplu conducător formal care nu poate obține rezultate la adevăratul potențial. Sunt încă foarte mulți oameni care cred că poziția de conducere este suficientă. Vor avea mari surprize dacă rămân în această paradigmă odată cu venirea în companii a noilor generații. Odată cu implicarea socială mai activa a noilor generații. De ce afirm asta? Pentru că toate studiile arată că noile generații au un spirit de justiție mult mai puternic, un spirit al dreptății mult mai puternic, nu au o problemă să ofere feedback nici profesorilor nici șefilor lor, au nevoie de feedback și de relații autentice.

Vă propunem un exercițiu de imaginație: ce ați schimba și ce ați întări la România de azi din perspectiva liderului?

Fără a dori să mă repet: nivelul de integritate. 

Dar pe lângă toate cele spuse până acum, aș sublinia că liderii României trebuie să lucreze serios la capacitatea lor de a se conecta la auditoriu, de a vorbi despre viziunea lor fără să pluseze inutil în promisiuni deșarte, de a atrage oamenii fără să-i mituiască prin mesaje simple, clare, prin exprimarea unor cerințe. S-a instituit cumva ideea că dacă devii conducător ai la dispoziție un sac de resurse din care, în mărinimia ta, începi să împarți în stânga și-n dreapta, ca un tătuc. Leadership-ul nu are nicio legătură cu asta. Un lider adevărat ar exprima așteptări clare față de oameni, față de contribuțiile pe care aceștia trebuie să le aducă la societate, pentru că această societate să prospere. Așa cum într-o companie liderul exprimă așteptări, stabilește obiective, măsurători de performanță, revizuiește ținte și cere oamenilor dedicare și plecare, foarte asemănător un lider din societate e nevoie să le explice cetățenilor ce se așteaptă de la ei.

Avem nevoie de exemple pozitive? Dacă da, de ce? Și care ar fi trei exemple pozitive de inițiative pe care le-ați semnala din România pozitivă de azi?

În mod evident avem nevoie de exemple pozitive, creierul uman are nevoie de pozitivism și de optimism altfel nivelul de anxietate crește și dispare speranța. Una dintre trăsăturile esențiale ale unui lider este optimismul și capacitatea de a-și pastra o abordare pozitivă în situații dificile. De aceea oamenii se uită către liderii lor cu speranță și așteaptă de la idei un optimist ancorat în realitate și generarea de soluții comune.

Dacă sunt exemple pozitive în România de azi? Aș menționa proiectul Spitalului de oncologie pentru copii care este rezultatul unui leadership autentic: inițiativă, clarviziune, hotărâre, mesaje clare, simple, un scop comun.

Aș menționa Magic Home, un proiect care a necesitat multă disciplină, perseverență, rigoare, mult optimism și pozitivism pentru a realiza ceva cu adevărat valoros pentru niște părinți în situații foarte dificile cu copii lor.

Alte exemple? Să ne uităm în mediul privat la câteva firme care au dovedit curaj, viziune, capacitate de mobilizare și multe altele trăsături de leadership ale fondatorilor lor. Companii care au reușit: Dedeman, Bitdefender, Uipath… Multe exemple. Oamenii ăștia, dacă îi asculți, vei constata că au un soi de modestie și de măsură a comportamentului și al discursurilor care le permite să poată fi ascultați și mesajul lor să penetreze acolo unde este nevoie să aibă influență. Ăsta este leadership.

Ați petrecut timp implicându-vă ca voluntar în cadrul unor proiecte educaționale, și ați lucrat cu manageri de școli din țară pentru a-i învăța cum pot să-și dezvolte mai bine abilitățile. Cum arată leadershipul “în terioriu”, ce ați descoperit despre România lucrând cu acești oameni?

Marea mea surpriza a fost calitatea acestor manageri care s-au înscris voluntar într-un program de dezvoltare foarte complex și ambițios. Acești oameni au făcut din școlile lor insule de normalitate, de educație orientata către elev, au reușit prin proiectele lor să obțină dotări și resurse și sunt realmente interesați să dezvolte o echipă puternică de profesori care să lucreze în interesul elevului și al comunității. Acești oameni există, pot fi vizitați, se poate discuta cu ei, nu sunt dintr-o altă lume. Își derulează activitatea în aceleași condiții ca toți ceilalți care încă aleg să fie „oameni ai sistemului” și să se mulțumească cu puțin. Personal am văzut la acești manageri de școli și licee leadership. Fiecare dintre ei are multe progrese de făcut, însă pentru oricine leadership-ul este o călătorie continua pe parcursul vieții. Deci, sunt pe calea cea bună.

Dacă ar fi să numiți un singur cuvânt de la care ar putea începe o schimbare profundă în România de azi, care ar fi acel cuvânt/valoare și cum l-ați vedea „implementat”? 

Mă repet: integritate. Orice fel de progres la capitolul integritate va transforma România într-o țară care știe să-și folosească potențialul extraordinar. Integritatea se cultivă de la grădiniță, școală primară, mai departe în toate formele de învățământ, în așa fel încât, în momentul în care tânărul adult se lansează în viață, să aibă integritatea în oasele și carnea sa, în modul său de gândire și de raportare la situații. Să nu accepte „merge și așa”, să nu accepte „las’ c-o rezolvăm noi că știu pe cineva care ne bagă în față”. Integritatea va reduce din defensivitatea omniprezentă, va creea deschidere către dialog, va crește nivelul de toleranță și de respect.

Articol publicat in mai 2019: http://www.romaniapozitiva.ro/romania-pozitiva/madi-radulescu-specialist-in-leadership-numai-integritatea-va-reduce-din-defensivitatea-omniprezenta-va-creste-nivelul-de-toleranta-si-de-respect/