Școlile de afaceri au început să încorporeze conceptul de abordare disruptivă (perturbare) – în special inovația disruptivă – în programele lor după ce Clayton Christensen a introdus termenul în cartea sa din 1997, "Dilema inovatorului". Această carte este creditată pe scară largă cu lansarea perturbării ca subiect serios în teoria și educația managementului. O puteți găsi și în varianta în limba română iar noi, echipa MMM CONSULTING INTL' am propus-o clienților și partenerilor noștri la finalul anului trecut ca pe o carte obligatoriu de citit în aceste vremuri.
La sfârșitul anilor 1990 – începutul anilor 2000: Școlile de afaceri de top, cum ar fi Harvard Business School, unde a predat Christensen, încep să încorporeze perturbarea în cursurile de MBA și în studiile de caz. Pe măsură ce apar exemple din lumea reală precum Netflix, Uber și Airbnb, conceptul devine obligatoriu în educația de afaceri la nivel global. Cursurile despre inovație, strategie, antreprenoriat și chiar transformare digitală includ adesea teoria perturbării ca componentă de bază.
Ceea ce vedem acum în arena de business cu efecte majore în societate, la nivelul echilibrului geo-politic ce nu mai este deloc echilibru este un exemplu clar de abordare disruptivă. Ca să reușim trebuie să zguduim tot este paradigma de la care se pornește.
În lumea BANI (brittle – fragil, Anxious – îngrijorator, Non-linear – neliniar, Incomprehensible – de neînțeles), în peisajul de afaceri în evoluție rapidă de astăzi, conversația despre perturbare și leadership etic este o temă la care trebuie să reflectăm. Pentru că suntem îndemnați să gândim soluții și abordări ieșite din cutie ”out of the box”, care să producă o diferență majoră pentru ca abordarea sau soluția noastră să fie luată în seamă în zgomotul teribil făcut de atâtea idei noi și avansări tehnologice și care să producă și rezultate imediate pentru că nimeni nu poate avea răbdare. Ne îndeamnă școlile pe care le facem și cărțile pe care le citim, ne îndeamnă cei pe care îi consoderăm concurență și pe care nu îi putem lăsa să ne-o ia prea mult înainte, ne îndeamnă acest sindrom de ADHD al tuturor adulților deopotrivă de a fi mereu în priză și de a face mereu lucruri, mai mult și mai repede într-o goană a lumii care parcă se sfârșește mâine.
Perturbările pot fi benefice, ducând la îmbunătățiri semnificative în societate, cum ar fi progresele în tehnologiile medicale, energia regenerabilă sau accesul la educație, pot fi considerate etice, deoarece contribuie pozitiv la bunăstarea umană.
În același timp, perturbări pot fi dăunătoare, cele care exacerbează inegalitățile sociale, practicile de exploatare a muncii sau degradarea mediului. Și ele trebuie să ridice preocupări etice. De exemplu, tehnologiile care întăresc prejudecățile sau invadează confidențialitatea pot duce la rezultate negative, cam tot ce vedem că se întâmplă cu social media și manipularea căreia îi suntem cu toții voctime. În disrupția socială sau politică, disruptorii nu concurează doar în termenii existenți; ei schimbă baza concurenței – oferind o nouă "propunere de valoare" (de exemplu, mai ieftină, mai convenabilă, mai rezonantă emoțional). De aceea este și ușor de manipulat și de atras oameni care să adere la ideile la limita eticii sau chiar lipsite de etică pentru că pot fi atractive și populiste.
Nu există un cod de etică scris al leadershipului. Ceva care să fie predat și însușit ca atare. Pare chiar filozofic și de aceea evitat de mulți dintre cei care conduc. Am studiat și învățat în timp despre talente de leadership, stiluri, caracteristici și calități, discutăm de valori ale organizațiilor, facem workshopuri despre valori ale leaderilor în speranțade a le alinia și a educa echipele mai departe…valori menite să asigure un comportament care să permită oamenilor să fie ei înșiși în timp ce sunt capabili să inoveze și să livreze performață sustenabilă pe termen lung. Ce cuvinte frumoase, cât scop, câtă dorință de bine…pană când…bum!
Pe măsură ce organizațiile caută avantaje competitive, impulsul pentru inovație se confruntă adesea cu un control în ceea ce privește implicațiile sale etice.
Ne uităm cu uimire și cu teamă la abordarea complet ”din afara cutiei” la nivelul Executivului American. După perioada de șoc în legătură cu metodele alese, complet disruptive, cu scop de eficientizare și de creare de locuri de muncă și de bunăstare (așa cum a declarat întodeauna echipa de leadership), oamenii se reconectează ușor la valorile care intră în conflict cu valorile clamate de leaderi în ceea ce întreprind. Cu toții sunt ghidați de valorile lor, dar valori diferite.
Susținătorii teoriilor disruptive susțin că inovația este vitală pentru orice afacere (și societate dacă ne uităm la ea ca la o afacere, cum se întâmplă mai nou) care își propune să prospere într-un mediu competitiv. Perturbarea stimulează creativitatea, încurajează rezolvarea problemelor și permite companiilor să se elibereze de constrângerile tradiționale. Ne uităm la deja clasicele exemple Uber și Airbnb, care au revoluționat transportul și, respectiv, ospitalitatea, folosind tehnologia pentru a contesta normele de industrie, ducând la produse și servicii mai bune pentru consumatori, mai facile, mai rapide.
Modelele de afaceri disruptive pot stimula dezvoltarea economică prin crearea de noi oportunități de locuri de muncă și industrii. Această creștere poate, la rândul său, să îmbunătățească calitatea generală a vieții comunităților, demonstrând un beneficiu social mai larg. Probabil că asta a promis echipa de leaderhsip. La nivel global, teoria disruptivă menționează ca țările și companiile care îmbrățișează perturbarea pot obține un avantaj competitiv pe scena globală.
Dar…inovare și perturbare în orice condiții? Pentru unii pare că da.
Susținătorii leadershipului etic, printre care mă număr și eu, subliniază importanța menținerii conștiinței valorilor și că, deși perturbarea poate fi benefică, nu ar trebui să vină în detrimentul standardelor etice. Nu faci rău de dragul inovației. De aici atât de multe dezbateri legate de AI și modalitatea de utilizare, potențialul de manipulare, nevoia de reglementare etc.
Un leadership etic se uită la sustenabilitate și durabilitatea rezultatelor și acordă prioritate succesului pe termen lung față de câștigurile pe termen scurt. Companiile și societățile cu baze etice solide se bucură adesea de o mai mare încredere și loialitate din partea oamenilor, ceea ce poate duce la o profitabilitate susținută. Aceasta a fost și raportarea noastră la o democrație puternică, ne uităm la unele state care reușesc să evolueze având norme sociale care încurajează calitatea vieții și respectul față de natură, față de generațiile viitoare, cum sunt ca exemplu țările nordie. Imperfecte. Leaderrshipul etic și construcția vieților noastre în jurul valorilor fundamentale nu duce și nu înseamnă perfecțiune ci invitația la evoluție într-un mediu în care fiecare dintre noi să ne găsim locul.
Reflecția legată de valori și de scop, de ”legacy” – moștenirea pe care vrei să o lași este una dintre cele mai profunde și puternice reflecții a celor ce conduc companiile, guvernele și lumea și este obligatoriu de făcut. Perturbarea etică apare adesea atunci când există valori conflictuale între părțile interesate, cum ar fi maximizarea profitului și responsabilitatea socială.
Companiile mari, corporațiile, guvernele au au responsabilitatea de a lua în considerare impactul lor asupra societății și mediului. Liderii etici acordă prioritate bunăstării oamenilor lor și a comunităților în care operează. Această abordare poate genera bunăvoință și poate îmbunătăți reputația. Generază dorința de colaborare, reduce tensiunea și reduce pericolul coliziunii, al practicilor competitive neetice, a războaielor de orice fel de natura.
Lipsa de etică este atât de ușor justificată de ideologie. Perturbarea fără o busolă morală duce la practici îndoielnice care erodează încrederea publică. E doar o chestiune de timp.
Sunt voci și studii care ne arată faptul că inovarea poate fi respnsabilă. Nu ne cere nimeni să rămânem ancorați în tipare și relsații care nu mai servesc dar modalitatea de schimbare poate rămâne într-o zonă a acestei curățenii morale care să ia în calcul toate parțile implicate, mai ales a celor care respectă valorile fundamentale despre care vorbeam: respect, sprijin, evoluție, progres, libertate, adevăr etc.
Nu cred că putem vorbi despre leaderhsip etic în abordări pur tranzacționale în situații de dramatism social așa cum este un război. Nu putem vorbi despre leadership etic în implementarea unor măsuri de eficientizare care nu iau absolut deloc în calcul impactul asupra vieților a mii de oameni fără a găsi soluții de progres în privința sistemlor pe care vrei să le cureți de plaga unei administrări pe care tu o consideri ineficientă. Da, abordarea chirurgicală are foarte mult sens în multe sitiuații dar și atunci pacientul este pregătit pentru operație.
Ce ar duce la soluționarea unor dileme etice inerente? ”The book of laws!” sau cartea fundamentală. O țară are o Constituție care se respectă în integralitatea ei, o companie are un regulament de norme de la care nu ne abatem, o religie are cele 10 porunci…dar este nevoie de un cadru etic clar la care să ne putem raporta, despre care să putem educa.
Ma întreb care este motivul pentru care generații întregi de profesori au neglijat educarea Constituției cu seriozitate, explicarea acesteia și extragerea esenței despre ce inseamnă să fii iubitor de țară? Așa cum fac companiile care își respectă oamenii și care investesc timp și energie în a discuta cu generații întregi de leaderi despre valorile lor și alinierea comportamentală și de gândire în jurul obiectivelor comune?
Zilele acestea se adună și vor continua să se adune o multitudine de exemple ale lipsei complete de etică la nivelul leadershipului, aici și aiurea prin lume. Pentru că abordarea disruptivă pe care a adus-o pandemia, apoi războiul, apoi schimbarea de politică și atitudine a aliatului tradițional este asemenea amestecului cu lingura într-o hazna. Deci nu ne putem mira, putem constata și ne putem face bine angrenându-ne într-un exercițiu de reflecție etică. Pentru binele sănătății noastre mentale cred că e bine să creăm un mediu în care membrii echipelor noastre să se simtă confortabil să discute dilemele etice ale acestor vremuri și să își exprime îngrijorările fără teamă. Educați-i să verifice informația, să evite manipularea și să evite să manipuleze, la rândul lor distribuind informații false sau neverificate, să facă alegeri înțelepte.