Eșecul: strategii de a face faţă demonului și cum să scapi de himera perfecțiunii


Se spune că eşecul este inevitabil şi că nu face altceva decât să extindă procesul nostru de învăţare. Dar ce facem cu eşecul, cum îl gestionăm mai ales astăzi când atât concurenţa, cât şi mediul social ne cer să fim perfecţi, aproape fără pată? Căi de a...

Se spune că eşecul este inevitabil şi că nu face altceva decât să extindă procesul nostru de învăţare. Dar ce facem cu eşecul, cum îl gestionăm mai ales astăzi când atât concurenţa, cât şi mediul social ne cer să fim perfecţi, aproape fără pată? Căi de a privi constructiv eşecul, atât ca lideri, angajaţi, coachi – dar şi ca indivizi.

Nimănui nu-i place eșecul pentru că așa am fost educați: să fim permanent în urmărirea unei himere a perfecțiunii pe care, mai ales în lumea de azi, e imposibil să o atingi. Schimbările și nevoia de învățare au cicluri atât de rapide încât celebrele 10.000 de ore pe care trebuie să le atingi ca să poți stăpâni cu adevărat, până la artă, un anumit domeniu au devenit ceva de ordinul fanteziei…

Eșecul, asemenea perfecțiunii, sunt noțiuni foarte relative cărora le atribuim semnificație diferită în funcție de evaluările și aprecierile noastre subiective care vin, în absența unor standarde foarte clare și a unor cerințe specific formulate, din setul nostru de așteptări, de standarde pe care ni le fixăm sau interpretări care au foarte multă legătură cu ce ar gândi ceilalți despre noi dacă am fi într-o situație în care să greșim sau să eșuăm…

A avea de-a face cu eșecul într-un fel realist are nevoie de obiectivizarea situației în așa fel încât aceasta să nu conducă doar la reacții negative, la anxietate sau sentimentul de neajutorare, la sentimentul de vină, autocritică continuă sau chiar la cinism. Pentru că nici una dintre acestea nu ajută la soluționarea problemei și nu ajută la trecerea peste situația dificilă și a învăța din ea. Sunt atât de mulți oameni care au avut un eșec la admiterea în facultate sau la un anumit liceu și care apoi au avut șansa să facă lucruri extraordinare cu viața lor pe care poate nu le-ar fi făcut în scenariul inițial. Sunt atât de mulți oameni care au afirmat că au avut un eșec în relație sau în căsnicie dar, trecând peste evenimentul neplăcut și uneori dramatic, au reușit apoi să înțeleagă ce fel de persoană este necesară în viața lor pentru a fi fericiți.

Ne pregătim de foarte puține ori pentru un potențial eșec. Este unul dintre scenariile pe care cei mai mulți oameni evită să-l ia în considerare, să-l analizeze și să se pregătească pentru el. Deși realitatea arată că este doar unul dintre scenariile posibile la fel ca și scenariul reușitei, al reușitei parțiale sau al eventualei amânări. Pregătirea pentru un astfel de scenariu ar putea să convertească viitoarea experiență din una negativă într-una de învățare și să contribuie, de fapt, la viitorul succes fără a alimenta versiunea naturală față de greșeală sau insucces. Din acest exercițiu ar rezulta ceva foarte pragmatic: definiția a ceea ce înseamnă cu adevărat eșec, acel ceva care ar putea sta în puterea mea, dar pentru care nu mă pregătesc suficient, pe care nu îl voi folosi suficient pentru a obține rezultate, pe care nu îl voi asculta suficient atunci când îmi va fi oferit ca feedback sau informație și care ar putea pune în pericol succesul. Și asta pentru că, punând frontiere adecvate între ceea ce pot face eu autonom cu întreaga mea cunoaștere, dedicare, perseverență și dorință de a reuși și ceea ce nu depinde de mine, va crea distincția între o experiență care să mă dărâme sau o experiență din care aș putea învăța ceva, ar putea fi considerată un pas intermediar către succes și o sursă de lecții pentru îmbunătățirea procesului sau etapelor prin care voi trece.

Câteva abilități util de dezvoltat pentru a face față eșecului

Autocontrolul și autoreglarea emoțiilor

Eșecul este dramatic în primul rând din cauza reacției noastre emoționale în situația respectivă. Emoția, de obicei negativă, are mai multe surse legate de convingerile și valorile noastre personale, sau de presupunerile pe care le facem în legătură cu cei din jur. 

Putem fi furioși pe noi înșine sau dezamăgiți de propria noastră persoană, putem fi chiar triști pentru faptul că nu am reușit să facem față. Bun acest tip de sentiment care are în spate valori precum responsabilitate sau standarde foarte ridicate, valori puternice de altfel. Dar are și convingerea că dacă ni se întâmplă cumva să nu reușim, bun dacă nu ne-am gândit la absolut toate variantele și posibilitățile, bun dacă nu suntem deocamdată suficient de buni pentru a face față încercării, atunci e ceva în neregulă cu noi. Bun, iar aceasta este o convingere limitativă care ne ține mai degrabă pe loc într-un sentiment neplăcut care ne limitează stima de sine și ne reduce încrederea în noi și nu lasă prea mult loc căutării progresului și căutării etapei următoare de dezvoltare.

Ne-am putea simți vinovați sau rușinați, emoții întreținute social în mod fals de o gândire tradiționalistă care nu dă șansa experimentării și nu privește învățarea sau reușita ca pe o sumă de pași intermediari în care, la un moment dat, lucrurile s-ar putea să nu iasă exact cum le-ai planificat.

Indiferent de emoția aceasta negativă, capacitatea noastră de control și de menținere a emoției într-un interval care să ne conștientizeze asupra consecințelor dar care să ne mențină deschiși la a continua și persevera, această capacitate de autocontrol este o abilitate pe care e bine să ne-o antrenăm. Autocontrolul în situații pe care le percepem de criză ne dau posibilitatea autoreglării emoționale și a revenirii fizice și mentale într-un status care ne lasă să gândim și să găsim soluții. Altfel, emoția negativă reduce capacitatea noastră de a lua decizii bune.

Modestia

Societatea noastră nu e locul care, în mod obișnuit, să promoveze modestia. Aceasta este o calitate a oamenilor care sunt conștienți de faptul că indiferent câte au realizat și câte au reușit există întotdeauna loc de creștere și dezvoltare și există întotdeauna loc de greșeală sau de lipsa experienței în contextul schimbărilor. Modestia alimentează capacitatea noastră de ascultare și permite să colectăm perspective multiple de la cei din jur, reducându-ne astfel șansa de eșec prin considerarea mai multor unghiuri de vedere și informarea adecvată a deciziilor pe care le luăm.

Curiozitatea 

Curiozitatea este o abilitate foarte interesantă pe care ne-o pierdem în decursul vieții și care este în directă legătură cu capacitatea noastră de a fi creativi și de a găsi soluții. Creativitatea pare că atinge vârful maxim la copii în jurul vârstei de şapte ani după care pe măsură ce intrăm în învățământul tradițional și mai apoi în viața profesională unde trebuie să evităm riscuri și greșeli scade până la cote alarmante făcându-ne să acționăm pe pilot automat, și să folosim soluții care au fost bune în trecut pentru situații noi cu care nu ne-am confruntat niciodată crescându-ne astfel șansa de greșeală și sentimentul de eșec. 

Uneori nu suntem curioși în privința oamenilor cu care lucrăm și a capacităților lor sau a talentelor lor care ar putea fi utile în situațiile prin care trecem și în care vrem să evităm eșecul. Uităm să fim curioși și să căutăm perspective fiind prea încrâncenați și orientați către interior, către ideile noastre. 

Cum putem folosi eșecurile pentru dezvoltarea noastră?

 Atribuirea corectă a cauzei

Această tehnică este una dintre cele mai utile în privința modului de a face față unui eșec deoarece implică o analiză sistemică a situației și a problemei și înțelegerea complexității în care tu, abilitățile tale, decizia pe care ai luat-o, sunt parte integrantă a acestui sistem. Identificarea acelor elemente care au depins de tine și care ar fi putut fi abordate diferit fac diferența între pozitivism și negativism, între optimism și pesimism, între încrederea în învățare și neputință.

Contextul poate fi nefavorabil în multe cazuri și cheia nu este să dăm vina pe cineva din exterior sau pe context ci, să identificăm cu grijă ceea ce aparține persoanei noastre pentru a putea acționa. Ce a stat în puterea mea? Unde este frontiera rezolvabilă?Acestea sunt două întrebări foarte importante în procesul reflectiv. 

Ce m-a ținut pe loc? Ce ar trebui să adresez sau să schimb pentru a obține alt rezultat?

Un alt aspect important ține de identificarea obstacolelor, și nu atât a celor externe cât a presupunerilor sau convingerilor limitative care m-au împiedicat să acționez mai bine. Răspunsul la aceste două întrebări ne dau șansa de a găsi căi de schimbare a propriei noastre persoane fără să încercăm să-i mai schimbăm cu forța pe cei din jur.

Iar în această privință, aș aminti aici puterea unui cuvânt pe care îl uităm adeseori: ”încă”. Este ceva ce nu știu încă, dar aș putea învăța. Este ceva ce nu pot încă, dar aș putea antrena. Este ceva ce nu înțeleg încă, dar aș putea căuta. Este ceva de care nu sunt conștient încă, dar aș putea cere feedback. Este ceva pentru care nu am claritate încă, dar aș putea reflecta.

Simțul umorului

Unul dintre cele mai bune episoade profesionale prin care am trecut a fost participarea mea la o seară din seria de evenimente ”Fuck Up nights!”. Pentru cei care nu știu, este un fenomen global și are loc și în România organizându-se seri în care sunt invitați diverși oameni care în viața lor personală sau profesională au avut momente monumentale de eșec. Sau pe care așa le-au considerat la vremea respectivă. Și, într-o sală plină cu circa 150 – 200 de participanți ești invitat ca în fața tuturor să povestești această situație, cum te-ai făcut de râs, și mai ales ce ai învățat din pățania respectivă, lucruri care le-ar putea fi de folos celor care ascultă pentru a putea evita situații similare sau pentru a putea începe să învețe despre felul în care putem trece prin situații dificile sau greșeli. Stai să te gândești bine ce episod să alegi, pentru că fiecare avem mai multe astfel de episoade în viața noastră, dar și pentru că vrei să fie ceva relevant care te-a schimbat și ar putea schimba și pe alții deschizându-le apetitul de a trata eșecul ca pe un eveniment de învățare. Am învățat din această experiență că nu e niciodată ușor să fii vulnerabil și autentic în fața altor oameni, mai ales când aceștia sunt ochi și urechi, și am mai învățat că simțul umorului și felul în care reușești să faci un pas în spate și să te uiți la tine ca la un personaj simpatic cu toată compasiunea și empatia de care dai dovadă, sunt cele mai importante lecții pe care ți le poate da viața.

 

 

articol publicat in Life.ro

Vrei să primești informații relevante despre coaching?