Am scris articolul acesta cu câteva săptămâni în urmă. Și totuși ceva m-a ținut atunci să-l public imediat. Mi-am spus că e poate mai bine să aștept câteva săptămâni, să înțeleg ce se întâmplă și să înțeleg, mai degrabă, cum resimt îmi plan personal această criză prin care trecem cu toții.

Sunt o persoană atentă la ce se întâmplă la nivel global, urmăresc marile companii de consultanță și tendințele despre care vorbesc, urmăresc presa internațională și eram deci, la curent cu evoluția pandemiei. Adică, ar fi trebuit să nu mă ia atât de mult prin surprindere și, să nu aibă un efect atât de puternic asupra mea faptul că, într-o singură zi, am primit mai multe telefoane la rând care, anulau proiectele pe care le aveam în calendar, atât eu cît și echipa mea, pentru următoarele luni… era chiar o decizie logică să ne oprim din ceea ce facem.

M-am hotărât acum să redau dialogul acela cu mine însămi și, să vă spun, mai ales, ce am învățat în ultimele șase săptămâni… pentru că, în afara oricărei reacții de a salva câte ceva, de a transforma și de a menține lucrurile pe linia de plutire, pentru mine a fost în mod special despre învățare…

“Treci mai departe, îmi spuneam uitându-mă în jur la colegii mei, la colegii de breaslă, la ce se întâmplă în calendarul meu…a dispărut totul peste noapte și îmi spuneam cumva că e normal așa…în situații de criză nu îi stă nimănui gândul la sesiuni de dezvoltare, la coaching, la învățare…!” Și totuși, undeva, în adâncul minții mele mă revoltam, mă panicam ușor și mă întrebam…”ai fi putut fi mai bine pregătită pentru o astfel de situație?!?” 

Un dialog pe care îl purtam la începutul marii crize sanitare COVID 19. Marea majoritate a afacerilor au intrat în celule de criză, majoritatea celor din industria mea s-au oprit brusc și, aceeași mare majoritate, nu prea vedea luminița de la capătul tunelului. 

A fost un dialog similar celui pe care l-am purtat acum 10-11 ani, la marea criză financiară care a lovit economia globală în 2008-2010. Am avut atunci multe nopți albe, multe zbateri, un consum emoțional imens, discuții contradictorii, multe, multe frământări și un cost legat de sănătatea personală care s-a văzut circa doi ani mai târziu…

Recunosc că azi îmi este mai ușor să mă adaptez, să iau lucrurile așa cum sunt și să mă repliez. Pentru că azi am o abilitate în plus, sunt mult mai rezistentă și flexibilă emoțional.

Unul dintre lucrurile pe care a trebuit să le fac după acești ani, ai defunctei crize financiare din 2008 - 2010, a fost o curățare emoțională. 

Să fiu din nou Ok, eu cu mine însămi, să răspund situațiilor stresante mai bine și mai echilibrat. Să mă desprind de orice fel de resentiment față de oamenii cu care am fost în preajmă în acele momente deoarece, nu au reacționat cu toții, permanent, la fel de bine. Unii au fost mai închiși în ei, au muncit mai mult, au acumulat stres și oboseală, alții au fost mai vocali și mai panicați, mai critici și mai negativiști…pur și simplu, dansatul ca pe o sârmă emoțională a dus la acumularea unui bagaj care, mai târziu a avut nevoie să fie eliberat și vindecat.

Cum am învățat asta?

A trebuit, în primul rând să învăț ce înseamnă flexibilitate psihologică. I-am dat un nume abia mai târziu când am învățat despre reziliența emoțională, o calitate extraordinară pentru orice ființă umană și, esențială pentru orice leader, manager sau conducător de business care trece prin situații dificile, neașteptate.

Unul dintre motivele pentru care am început să învăț despre coaching și să devin coach profesionist, a fost și acesta: experiență mea de leader al unei echipe care traversează o perioada de criză. Deși aveam mulți ani de experiență de training și de facilitare în programe de leadership, am simțit că prin coaching pot sprijini oameni care, ca și mine, au trecut prin perioade extrem de stresante. Să îi sprijin să înțeleagă ce li se întâmplă și cum pot trece mai ușor peste, lăsând în urmă și vindecând greul, având capacitatea de a intra, psihologic, intr-o nouă etapă de maturitate și echilibru.

Flexibilitatea psihologică reprezintă alternativa la evitare. Când ne confruntăm cu situații extrem de stresante putem avea tendința de retragere. De evitare a experienței. Numai că, experiențele nu ne ocolesc. Această alternativă – acceptarea - înseamnă, de fapt, să integrăm și să preluăm experiențele și emoțiile noastre neplăcute în sprijinul unei vieți bazate pe valori autentice. Adică să nu fugim de realitate, să nu ne refugiem într-o lume foarte înșelătoare, cea a neasumării, a învinovățirii noastre sau a celor din jur, a negării…

Sunt două componente care ajută această flexibilitate psihologică să se formeze.

Una este clarificarea valorilor personale. Da, vorbim despre acele valori care ne ghidează viața și care provin din nevoile noastre în legătură cu ceilalți. Orice sentiment că valorile ne sunt încălcate provine dintr-o nevoie neîmplinită.

În perioade extrem de stresante, ne sunt testate toate valorile pe baza cărora ne costruim  viața…de exemplu, când ai de salvat un business iei în calcul și binele oamenilor cu care lucrezi? Ești capabil să îți asumi pierderi, în așa fel încât să nu rămâi blocat în acestea și să poți da energie și emoție pozitivă oamenilor, să îi motivezi și să îi antrenezi alături de tine, în eforturile pe care le faci? Este solidaritatea o valoare mai puternică pentru tine decât reușita? Sau decât siguranța proprie?

Cum poți face să îți clarifici acest set de valori fundamentale care, în perioade dificile, să îți dea șansa de a menține o direcție bună și un echilibru personal? Să îți dea posibilitatea de a te curăța emoțional de tot ceea ce dăunează ție și celor din jur? 

A trăi conform valorilor personale înseamnă a fi rezistent emoțional, înseamnă a fi capabil să treci mai ușor peste perioade grele sau peste decizii dificile, să treci mai ușor peste conflicte generate de raportarea diferită la toate acestea. Este mai ușor să treci peste dezamăgiri și peste furia de moment.

În ultimele șase săptămâni am avut șansa să am foarte multe sesiuni de coaching.  Atât cu clienții mei dar și cu colegi de breaslă într-un schimb și un parteneriat profesional din care am beneficiat, pe deplin. Și primul exercițiu pe care am dorit să-l fac însoțită fiind de un coleg coach, a fost reflecția și interogarea valorilor mele personale. Ce mă va ține pe linia de plutire de acum încolo, ce este important pentru mine în această perioadă a vieții mele, ce am făcut, am acceptat sau n-am făcut data trecută când, am trecut printr-o criză și, aș vrea să am, acum, în vedere? 

Pentru cei care nu au bine conturat un scop al vieții și al profesiei lor, pe termen lung, probabil că este primul pas de făcut. Această criză prin care trecem, este momentul oportun pentru a da un scop vieții, efortului, acțiunilor și pentru a stabili o direcție sănătoasă care să ofere împlinire.

Mă aflu printre cei norocoși și dăruiți de viață și, mi-am definit acest sens al vieții cu mulți ani în urmă. De asta mă aflu aici și, de asta tot ceea ce fac este în beneficiul creșterii și dezvoltării armonioase personale, a celor care mă înconjoară, a celor cu care lucrez, a celor pe care servesc și a mea. De aceea, pentru mine este relevant acum să mă uit încă o data la ce este valoros în viața mea…

Practic, pasul de făcut în clarificarea valorilor personale este alcătuirea unei liste a acestor lucruri valoroase în principalele arii ale vieții tale: relații (cu partenerul de viață, copii, părinții, alte rude), locul de muncă, tu însuți și grija pentru tine (sănătate, învățare, cum arăți, stare de bine), stil de viață sau alte aspecte importante, de exemplu spiritualitate, religie, comunitate, activități politice. 

Odată această lista făcută, e important să vezi care sunt deviațiile pe care le resimți de la acest set de valori și ce îți provoacă conflicte interioare, dileme sau disconfort. Apoi, să alegi aria unde trebuie să acoperi cea mai mare diferența: între ce aspiri să faci și realitatea ta. Odată ce vizualizezi aceste diferențe, este mult mai ușor să te uiți din exterior la experiențele negative și să apreciezi cum altfel ai putea acționa, cum altfel te-ai putea raporta la situație...este ca și cum ai vedea un film de două ori…știi deja ce s-a întâmplat, nu mai ai aceeași emoție însă, poți surprinde aspecte care ți-au scăpat atunci când ai trăit experiența prima dată.

Ca să reușești pe deplin, e nevoie să îți stabilești obiective în acord cu aceste valori. De exemplu, dacă vrei să fii un bun manager și a fi recunoscător este una dintre valorile tale, oferă recunoștere atunci când oamenii fac ceva bun. Dacă vrei să fii un bun soț, atunci pune-ți obiectivul de a-i spune soției tale, de câteva ori pe zi, că o iubești…Dacă valorizezi faptul că ești un tată bun, pune-ți un obiectiv legat de înțelegerea adolescentului tău de acasă. Și așa mai departe…de aceea, când mă uit în urmă, știu că am procedat corect chiar dacă am avut pierderi. Pentru că atunci, acum 10 ani, am pus protejarea echipei mai presus de bani, am pus protejarea continuității afacerii mai presus de pierderea financiară temporară. Am acționat conform valorilor mele și, deși a fost foarte greu, am fost împăcată cu mine însămi.

Cea de a două componentă este acceptarea și desprinderea de experiența negativă trecută. Acceptarea presupune trăirea pe deplin a experienței (chiar și a celei mai negative), ceea ce pare absurd la prima vedere, mai ales că suntem setați să fugim, instinctiv, de experiențele negative. Acceptarea nu este despre renunțare pasivă ci, este despre internalizare și învățare despre noi înșine.

Dacă faci pasul înapoi și îți imaginezi că ești într-un muzeu și studiezi cu mare răbdare un exponat, adică, odată avută o experiență negativă, dai filmul înapoi și te uiți cu atenție la ce s-a întâmplat, fără atașament, fără a judeca reacțiile avute și ce ai fost capabil să faci în acel moment, vei accepta mult mai ușor experiență.

Cheia, în această acțiune, este lipsa de judecată. Adică, în loc să îți spui ceva de genul …”nu mă descurc, nu sunt în stare de nimic, am acționat prostește…” sau versiuni a astfel de judecați la adresa ta, poți începe să formulezi puțin diferit. De exemplu, distanțându-te de situație poți reformula...”În contextul acela atât de dificil nu am găsit cea mai bună formulă să reacționez…nu am găsit cea mai bună soluție…” deja sună diferit. Și deja te poți uita la o soluție, îți poți stabili obiective pentru a face față diferit, în mod conștient, într-o situație similară, data viitoare. În acord cu valorile tale. Deja e mai ușor să porți un dialog  cu alte persoane implicate despre ce s-a întâmplat, e mai ușor să îți ceri iertare, e mai ușor să ierți și să te ierți. Și este mai ușor să răspunzi la întrebarea…”la ce îmi servește o astfel de reacție? Sau un astfel de comportament?”…

Ca în orice situație care necesită o curățare emoțională, conștientizarea este cea care ne ajută să reușim. Ca și cum ai fi propriul tău stilist…alegi conștient să combini piesele de vestimentație pe care dorești să le porți urmărind o armonie sau iei ce pică la îndemână și apoi te întrebi de ce apari inadecvat situației?

Cea de-a treia lecție pe care o iau în aceste zile este lecția descoperirii unui mod complet nou de a relaționa, de a colabora și de da sens proiectelor mele.

Ca mulți alți colegi din industrie, mi-am donat în această perioadă timpul, atenția, ascultarea, susținerea și arta pe care am deprins-o, în decursul anilor pentru a fi un coach cat mai bun, pentru a contribui la învățare în forma ei cea mai pură: învățarea creativă într-un parteneriat real. Pentru că asta este definiția fundamental a coachingului. Folosesc intens această perioadă pentru învățare și dezvoltare personală, practic ore îndelungate, primesc feedback și mă străduiesc să devin un partener cat mai rafinat pentru clienții mei. Ce descopăr zilele acestea despre coaching este că, nu numai că permite o învățare profundă și o descoperire a convingerilor și valorilor personale ale celor cu care lucrez dar, mă transformă pe mine ca om. Ridică ștacheta. Provoacă modestia. Provoacă deschiderea. Ascute simțurile. Întărește emotional, mental și îmi generează un sentiment extraordinar de recunoștință. 

Mulțumesc fiecăruia în parte: celor care m-au însoțit în această călătorie, celor care aleg să citească aceste rânduri, celor care aleg să rămână conectați la ei înșiși și să meargă mai departe cu optimism și speranța indiferent ce crize vor trece peste noi, inspirandu-mă în acest fel. Pentru că în acest fel știu că am șansa să devin un om mai bun…