Structură sau emergență – cum lucrezi cu un coach executiv?


Așteptările mediului de business de la liderii săi sunt din ce în ce mai mari. Interacționez cu aceștia într-o varietate de organizații, de la domeniul serviciilor la industria grea. Sunt câteva provocări majore care pun multă presiune și, toate aceste provocări par că au o...

Așteptările mediului de business de la liderii săi sunt din ce în ce mai mari. Interacționez cu aceștia într-o varietate de organizații, de la domeniul serviciilor la industria grea. Sunt câteva provocări majore care pun multă presiune și, toate aceste provocări par că au o temă comună: cer dezvoltarea capacității de adaptare mentală, de găsire a unor noi resurse de învățare și de căutare de noi perspective, cu curiozitate. Pentru a putea crea un mediu colaborativ, rupând cercul vicios al muncii în exces și al acumulării de oboseală și frustrarea că nu se poate cu viteza cu care ar trebui să se întâmple dezvoltarea afacerii, că nu se poate reduce incertitudinea în privința a ceea ce urmează să se întâmple și că găsirea unui nou mod de lucru care să mențină și productivitatea și angajamentul oamenilor nu este atât de simplu și de facil cum s-ar aștepta, dacă ești leader ai nevoie să înveți, în primul rând despre tine.

 

Sunt patru arii mari care necesită focusul leadershipului în acest moment: conducerea pe bază de influență ținând cont și de schimbările de generații din organizații, nevoia de a implementa decizii dificile pentru a putea menține competitivitatea companiilor, crearea premiselor pentru generarea de idei noi și de a implementa schimbarea din mers și, cea de a patra, dezvoltarea unui mindset, a unei mentalități de asumare. Aceasta din urmă contribuie direct la creșterea rezilienței și la menținerea capacității de a face față pe termen lung.

Aceste patru arii se manifestă la toate nivelurile de leadership din organizație. Dacă la nivelul de vârf, în echipa de top management, acestea sunt mai ușor de recunoscut ca arii de reflecție, pe măsură ce mergi către zona de middle management sau mai jos, ele se manifestă mai difuz fiind amestecate cu aspecte operaționale care, creează managerilor sentimentul de copleșire și de confuzie în privința priorităților.

În acest context, oportunitatea și posibilitatea de a lucra cu un coach executiv care să te însoțească într-un proces de clarificare, de prioritizare sau de înțelegere mai profundă a posibilităților de acțiune, poate fi o șansă extraordinară.

Șansa vine din două direcții. Prima este dată de spațiul confidențial de reflecție cu posibilitatea de a te învârti în jurul unei preocupări și de a avea un partener de gândire acest proces de conștientizare, înțelegere și clarificare. Cea de-a doua direcție, este însuși procesul reflectiv care beneficiază de o anumită structură și este emergent în același timp, procesul de coaching oglindind exact realitatea: plină de confuzie sau încărcată de sentimentul responsabilității, de diferitele emoții acumulate care reduc atât productivitatea cât și capacitatea liderului de a influența și, de a crea acel mediu motivator de lucru. Conversațiile de coaching modelează un mod de lucru care ar putea fi însușit și replicat deoarece, acestea produc schimbare și transformare în moment și, dau posibilitatea transformării mentalității pentru a putea deveni lideri mai buni.

Definiția coachingului, conform Federației Internaționale a Coachingului, la al cărui standard de etică profesională am aderat, este ”un parteneriat cu clienții într-un proces creativ și de stimulare a gândirii care îi inspiră să își maximizeze potențialul profesional și personal.”

Cum menționam în primul articol al acestei serii, de foarte multe ori, clienții nu știu la ce să se aștepte atunci când li se propune sau își doresc să lucreze cu un coach. Mai ales în coachingul executiv sau în coachingul de leadership, așteptarea este în legătură cu un proces extrem de structurat, cu scopuri și etape foarte clare, există chiar așteptarea ca să li se ofere clienților recomandări și coachul să fie cel care ghidează întregul proces.

Fiind un spațiu reflectiv care susține învățarea, stimularea gândirii și identificarea potențialului real, coachingul este mai degrabă emergent, se petrece în moment, cu sprijinul acestui parteneriat conversațional pe care îl ai cu o persoană antrenată pentru a susține acest tip de conversații. De multe ori, discut cu clienții mei despre nevoia lor de structură și de control asupra procesului care, pare să le lipsească. Și nevoia de structură este un subiect de învățare despre sine. Dacă, desigur, îți dorești asta.

Ce oferă structură procesului?

Avem, de multe ori, nevoie de liniaritate. De o consecință pe care să o atașăm imediat unei cauze. De rezultat vizibil, clar. Dacă fac asta, se întâmpla asta. Numai că, realitatea nu este liniară și nu există întotdeauna o cauzalitate directă pe care să o atribuim spontan. Este nevoie să mergem ceva mai profund, la niveluri mai puțin vizibile și, despre care uneori, este dificil de vorbit. Fiind vorba de acumulări pe care ni le oferă experiența, formarea noastră în plan mental și emoțional, suma întrebărilor și dilemelor noastre, ne vine greu să articulăm și să dăm claritate și coerență gândurilor. Și, aici vine rolul partenerului de gândire care este coachul tău executiv: de a te ghida prin întrebări și observații și de a oferi structură într-un fel pe care, poate că, nu îl percepi. Conversația de coaching este una structurată însă neliniară, în același timp.

Realitatea de business este una extrem de complexă pentru simplul fapt că oamenii implicați au emoții, paradigme, convingeri și valori diferite, capacitatea lor de a avea claritate și înțelegere variază și nivelul de conștientizare în privința propriilor obiceiuri și tipare de gândire și de comportament este atât de diferit. În această realitate, învățarea prin coaching beneficiază, cum spuneam, de aceeași lipsă de liniaritate. Tocmai aceasta este cea care permite descoperirea unor cotloane de gândire și simțire mai ascunse, identificarea unor resurse care nu sunt neapărat la îndemână și creșterea nivelului de conștientizare asupra sinelui.

Pentru a nu fi preocupat de a urmări o structură a procesului și, pentru a putea să-ți dai voie procesului de gândire să se deruleze, în așa fel încât să acceseze aceste aspecte mai profunde, în relația de coaching este nevoie de încrederea în coach și de competența acestuia. De alegerea unui coach cu experiența și personalitatea potrivite ție.

Procesul de coaching este menit să genereze rezultate, cât se poate de măsurabile despre tine, cel care își dorește să învețe despre sine și să se dezvolte pentru a putea face față din ce în ce mai bine unei multitudine de situații pe care realitatea i le-ar putea aduce în față.

Sunt trei mari arii de structură ale unei conversații de coaching: contractarea, conștientizarea și asumarea.

În ce măsură emergența este mai benefică?

De multe ori, în partea inițială a conversației când stabilești focusul acesteia și rezultatul pe care ai dori să-l ai în urma acestei conversații, are loc un proces de conștientizare în privința temei reale care ar trebui să fie explorată, lucru cu care nu ai venit în minte sau pe care nu l-ai putut articula în felul în care reiese din acest schimb. Pare un ”du-te vino” de idei, însă un coach experimentat te va ghida în așa fel încât să poți extrage lucrul cu adevărat valoros. Ceea ce descriu aici este un proces emergent, nu are cum să fie imaginat în avans și nu are cum nici să fie perceput de tine, de cele mai multe ori, în timp real. În timp ce reflectezi la toate aceste teme de preocupare sau căutare, mintea ta este ocupată cu deslușirea lucrurilor cu adevărat importante și, nu este treaba clientului să se ocupe de proces ci, a coachului.

Similar se întâmplă lucrurile și în etapa de conștientizare când, măsura în care coachul te provoacă și pune sub semnul întrebării perspective, presupuneri pe care le faci, convingeri -e care le exprimi, te invită să te uiți la ceea ce este cu adevărat important și la valorile tale personale, te invită să separi procesul tău personal de învățare și de dezvoltare de situațiile în care te afli și pentru care te pregătești, pentru a putea deveni un lider mai bun. Din nou, este un proces emergent care însă urmează obiectivele pe care ți le-ai propus, în prima parte. Se întâmplă uneori să constați pe parcursul conversației că tema cu care ai venit inițial pică într-un plan secundar, pentru că altceva este tema reală.

În momentul în care îți conturezi idei care sunt valoroase pentru tine, o importantă componentă a conversației este aceea de asumare: noile idei trebuie translatate în practică pentru a produce un alt rezultat decât cel pe care l-ai avut până acum. Dacă nu, conversația de până acum are oricum multă valoare pentru că te ajută să conștientizezi și să înțelegi despre persoana ta, relațiile tale, felul în care te raportezi la mediu însă, nu te ajută să produci un nou rezultat. Ce depinde de coach în acest moment este să te ghideze să-ți structurezi acțiuni pe care să le poți pune în practică. Punerea în practică a acestora depinde numai de tine.

Care este exercițiul real de învățare?

Din experiența celor peste 3300 de ore de coaching am avut posibilitatea să observ anumite tipare care afectează învățarea prin coaching.

Un tipar des întâlnit este nevoia de a adăuga din ce în ce mai multe detalii la tema de la care pornești inițial. Detaliile justifică, te prind ca într-o capcană a evidenței lor care, vin să susțină situația actuală și să nu permită descoperirea de căi noi. Este ca și cum ți-ai prinde picioarele într-o mlaștină. Calea de a găsi idei și aspecte noi este de a lucra cu tine însuți pentru a-ți stabili un obiectiv de progres, de a face până și cel mai mic pas pentru a ieși din această mlaștină a provocării prezente care, încă nu lasă loc de soluții.

Exercițiul de a-ți stabili obiective de progres este esențial pentru un lider deoarece, unul dintre rolurile tale fundamentale este de a crea posibilitatea ca cei din jur să se dezvolte și să progreseze sprijinindu-i, la rândul său, să își stabilească astfel de obiective de succes. Prin conversația de coaching te antrenezi și în privința definirea unor obiective de progres care sunt uneori mai puțin concrete, mai subtile. E un proces paralele de învățare.

Acesta este cel de-al doilea tipar, bine legat de primul. Dificultatea de a defini ce înseamnă un progres personal în contextul de la care pornești. Este mult mai ușor să definim și să articulăm ce așteptăm de la alții. Este mult mai ușor să definim o situație îmbunătățită formulând ce ar face cei din jurul nostru ca aceasta să evolueze. Creșterea capacității de a stabili obiective personale este o arie de învățare extrem de puternică pentru că ne obligă să ne uităm în interior, să ne asumăm un disconfort și un efort personal de lucru conștient cu propriile noastre obiceiuri și paradigme. Aici este cu adevărat valoarea pe care o oferă parteneriatul de învățare prin coaching.

Un al treilea tipar este distanța între descoperire, claritate și înțelegere a ariei de dezvoltare și asumarea punerii în practică. Aici, de multe ori, bucuros de procesul reflectiv și de rezultatul acestuia, ți se poate părea că este evident felul în care vei pune în practică și vei încerca să creezi o nouă experiență, din care să continui să înveți. Lucrurile nu stau chiar așa pentru că, să nu uităm, odată ieșit din conversația de coaching realitatea operațională și presiunea evenimentelor își cer drepturile. Fără a avea claritate ce anume vei face și cum vrei monitoriza progresul tău, este foarte posibil ca, data viitoare când te întâlnești cu coachul tău, să nu poți spune prea multe despre ce s-a schimbat pentru tine.

După cum vedeți din toate cele de mai sus, conversația de coaching are structură. Este non-liniară și creează valoare prin emergență. Important este să vrei să lași lucrurile să se întâmple pentru tine.

Articolul original a fost publicat în PRWAVE.

Vrei să primești informații relevante despre coaching?