Respect. Empatie. Solidaritate

Despre valori și calități umane am scris în repetate rânduri, pentru că este o temă care mă preocupă îndeaproape. Am marea șansă de a lucra cu lideri, contribui la modelarea caracterelor lor, contribui la implementarea unor schimbări menite să îmbunătățească viața și munca oamenilor în companiile în care au ales să-și facă profesia. Pe lângă povești de succes, care mă inspiră și pe care le port mai departe în proiectele mele, aud și despre multe provocări, îngrijorări și temeri sau despre convingeri care se lasă mai greu schimbate și despre nevoia de valori puternice. Mă întreb, de multe ori, cum putem reuși mai repede și cu mai mare eficiență să imprimăm un set de valori puternice care să ajute nu numai companiile prin care eu îmi port pașii, ci întreaga societate să fie mai bună.

Astăzi, când scriu acest articol, tocmai am terminat un alt workshop legat de capacitatea noastră de a face față schimbărilor, a face față perioadelor de oboseală intensă, de a face față acestei pandemii și tuturor ajustărilor pe care le impune în modul nostru de a interacționa, de a comunica și de a lucra. Sunt câteva teme de reflecție la care îi invit pe cei cu care lucrez, teme de reflecție care contribuie la reziliență, cu condiția de a fi parcurse în mod recurent. Cu condiția de a ne concentra să învățăm din aceste reflecții și să ne pregătim mai bine pentru schimbările care urmează.

Unul dintre exerciții invită participanții să își imagineze că sunt undeva către finalul vieții și uitându-se înapoi împărtășesc cu plăcere și savoare lucrurile care le-au reușit, provocările pe care le-au depășit cu bine, schimbările cărora le-au făcut față sau pe care le-au inițiat. Și după această listă, a doua întrebare este: ce valori și convingeri despre viață v-au condus la aceste reușite? Care sunt acele valori, care sunt acele principii care vă ghidează în a vă face loc prin viață în mod sănătos, armonios pentru minte, trup și suflet, în echilibru pentru viața și pasiunea voastră profesională, dar și pentru familia voastră și viața personală alături de prieteni?

Poate părea un exercițiu simplu, însă nu este deloc. O astfel de reflecție ghidată pe care o faci poate cu familia, din când în când, este menită să te poziționeze mai bine și să te ajute să contribui cu mai mult sens atât la serviciul tău, cât și în comunitatea în care trăiești.

Pandemia, ca și alte dezastre prin care am trecut anterior (poate familia a suferit în urma unei inundații, cutremur, vreo altă epidemie sau cine știe ce alte evenimente dramatice) activează acest simț al comunității, solidaritatea. Nu este prima dată când vedem proiecte de voluntariat, când colectăm bani, haine și alimente pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de ele, nu este prima dată când companiile derulează campanii sub egida responsabilității sociale.

Ne uităm la solidaritate ca la un fenomen, vizibil în perioade dificile. Cum ar fi să transformăm solidaritatea, conectarea interumană, respectul și sprijinul reciproc în valori perpetue, care să nu se manifeste mai ales în cazul în care, în mod abrupt, televiziunile și canalele de știri ne arată imagini care să ne înduioșeze și care să ne atingă vreo coardă sensibilă. Pentru că, în fond, ca și în cazul unui bolnav care trece printr-o operație grea, perioada de recuperare este de fapt cea mai dificilă, atât pentru el cât și pentru familia sa.

Pandemia ne-a șocat la început și am văzut gesturi de solidaritate extraordinară și de sprijin pe toate canalele posibile. Pe măsură ce ne obișnuim cu pandemia, cu numărul ridicat de cazuri, cu propriile noastre temeri și anxietăți, pare că sentimentul de solidaritate se diluează și își fac loc, cu voci mult mai puternice, scepticismul, desconsiderarea, jocul politic. Asta nu contestă solidaritatea care a existat, însă îmi dă sentimentul că a fost mai degrabă situațională și că nu este o valoare cu adevărat împământenită în mecanismul nostru de gândire și de simțire, la nivel național. Nu cred că alte nații stau mai bine la acest capitol, însă aici este locul în care trăiesc și muncesc și este locul în care îmi pasă cu adevărat ca cei din jurul meu să fie în siguranță.

Pandemia a afectat cu preponderență obiceiuri și rutine zilnice și fără un set de valori puternice de tip solidaritate și sprijin interuman vom resimți mai degrabă dificultățile acestor schimbări decât efectele benefice.

Să luăm rutina obișnuită a spălatului pe mâini, a dezinfectării sau a purtării în buzunar, alături de un pachet de șervețele, a sticluței de dezinfectant. Ne-a luat ceva timp să deprindem, cu o frecvență mult mai mare, gesturi simple, însă cred că am făcut toți progrese. Este despre noi și despre protecția noastră. Marea majoritate a companiilor și agenților economici au investit în a crea posibilitatea ca absolut toată lumea să fie în siguranță din acest punct de vedere.

Sunt însă alte rutine care se modifică mai greu și care au impact pe termen lung. De exemplu, formarea de noi discipline de lucru în echipă, pentru a evita sentimentul că trebuie să fii disponibil la orice oră din zi și din noapte și că, așa cum spunea unul dintre participanți chiar astăzi: “nu mai este clar dacă lucrezi unde dormi sau dacă dormi unde lucrezi”.

A ne gândi puțin la celălalt în momentul în care alegem modalitatea de comunicare, forma comunicării și timpul acesteia, reflectă valorile și convingerile personale. Deoarece, pe lângă obiceiul pe care îl ai, valorile personale vor fi cele care îți vor reaminti că cel căruia vrei să-i comunici are propriul ritm de muncă și de viață pe care trebuie să-l respect.

În lucrul de la distanță, respectul este una dintre valorile fără de care nu vom putea face față fără să intrăm curând cu toții în burnout.

Valoarea pe care avem nevoie cu toții să o descoperim, să o internalizam și pe care să o trăim cu adevărat zi de zi este grija autentică pentru ceilalți. Într-o cultură în care arătatul cu degetul și cultivarea sentimentului de vină sunt la ordinea zilei, posibilitatea de a fi contaminat pare fi o catastrofă socială și multora le e teamă să nu fie catalogați sau învinuiți de faptul că s-au îmbolnăvit de Covid. Am suficient de multe cunoștințe în rețeaua mea socială care au trecut prin această experiență și care vorbesc, în mod special, de nevoia de a ne proteja unii pe ceilalți cu responsabilitate, cu grijă autentică. Da, nu ne gândim doar la noi și la confortul nostru.

Aici este vorba nu despre o schimbare de obiceiuri, ci despre o schimbare fundamentală de paradigmă care, odată întâmplată, va transforma probabil modul de lucru și modul de trai în România, într-un fel care ne va da o șansă. Ne va da o șansă ca nație. De exemplu, purtarea măștii în public sau chiar și în grupul de prieteni devine mult mai mult decât posibilitatea de a te feri pe tine însuți. Devine un gest responsabil de a proteja pe cineva care poate nu-ți este apropiat, dar pe care îl respecți, pur și simplu, ca ființă umană. Și îi păstrezi șansa de a rămâne sănătos.

Marea provocare a acestui tip de schimbări de mentalitate nu aparține pandemiei. Aparține atât unei societăți care educă oamenii pentru competitivitate și individualism începând de la vârste mici și aparține în egală măsură companiilor care pun de foarte multe ori rezultatele și presiunea pentru bani înainte de a cultiva un mediu de lucru sănătos și bazat pe respect și grijă autentică, solidaritate, deși clamează spiritul de echipă ca existând în setul de valori.

De aceea, eu continui să spun că pandemia oferă societății și companiilor care vor să continue să existe marea șansă de a reconfigura setul de valori, de a-l transfera în mod autentic către angajați și, mai ales, de a cere liderilor lor să fie cu adevărat modele de comportament în privința spiritului de echipă, a solidarității, a transparenței în comunicare în orice fel de situație, nu doar în situații de criză și de presiune.

Distanțarea socială și purtarea măștii sunt doar măsuri vremelnice în încercarea de a reduce impactul pandemiei. Pentru a le putea pune însă, cu adevărat, în practică avem nevoie de valori, avem nevoie de respect și solidaritate adânc înrădăcinate în modul nostru de a fi. Și asta nu se întâmplă peste noapte.

Este extraordinar că vorbim în această perioadă despre aceste valori. Provocarea pentru leadership este să vorbească permanent de acum încolo despre ele și să le facă vizibile.

După criza sanitară va urma probabil o criză financiară. Acestea determină, la rândul lor, alte tipuri de crize în familie și în societate. Digitalizarea și introducerea inteligenței artificiale în foarte multe domenii schimbă modul nostru de interacțiune și schimbă definiția succesului și a regulilor de a-l obține. Pare că singurul lucru constant care ne poate ajuta să mergem înainte și să ne bucurăm de viață sunt aceste câteva lucruri pe care orice ființă umană, indiferent de pregătire sau de locul său de muncă, le caută și le apreciază: respect, empatie, solidaritate.

Articol publicat pe Revistacariere.ro