2020 - anul transformării, 2021 - anul consolidării


Mă apucasem să scriu chestia asta ieri, când mai erau câteva ore din 2020. Și, aveam așa un sentiment de despărțire, un sentiment de ușurare ca ca atunci când tai o felie din ceva și dai deoparte că nu-ți place, dar și sentiment de mulțumire și de recunoaștere pentru că, de...

Mă apucasem să scriu chestia asta ieri, când mai erau câteva ore din 2020. Și, aveam așa un sentiment de despărțire, un sentiment de ușurare ca ca atunci când tai o felie din ceva și dai deoparte că nu-ți place, dar și sentiment de mulțumire și de recunoaștere pentru că, de fapt, a fost experiența complexă.

Numai că, ce să faci, venea masa de Revelion pe care o serveam cu aceeași prieteni apropiați cu care ne bucurăm de cină în fiecare vineri, de câțiva ani și cu care, am traversat și această perioadă grea, fiindu-ne alături și în regim de stare de urgență, la zile de naștere sau când cei care sunt medici s-au îmbolnăvit și au intrat în izolare. Și imediat, perele mele poșate în vin, așa cum am văzut eu la Chef Scărlătescu, au devenit prioritatea numărul unu și, mi-am spus că, poate mâine la început de an, voi avea un altfel de energie și mă voi uita la lucruri cu alți ochi. Așa că m-am oprit din scrisul retrospectivei pline de înțelepciune :)

Iată-mă astăzi, așternând aceste câteva gânduri, cu speranță și cu energie bună, în cu totul altă dispoziție. De un nou început!

În fiecare an, în decembrie, mi-am făcut obiceiul să cumpăr pentru fiecare dintre colegii mei (și pentru mine) o agendă mai specială. Mă atrag grafica mai deosebită sau vreo coperta artistică. E un soi de mesaj personalizat și un fel de a ne spune ”hai să de ne facem planuri împreună și anul viitor!”...În 2019, pe vremea asta, fără să-mi imaginez ce va urma, mi-am luat o agendă pe a cărei copertă scrie mare: BEST PLAN, NO PLAN. Și, cam așa a fost...

Pentru mine, 2020 a fost anul transformării... Pentru cineva căruia îi place să știe ce face cu viața lui, a nu avea niciun plan pare lipsit de sens. Uitându-mă acum în urmă, cu mult mai mult simț al umorului decât eram capabilă în luna martie, mă gândesc că am reușit câteva transformări interesante...

Frica. Au fost multe momente de teamă în anul ”acela”... M-am hotărât, pe moment, să nu-i mai pronunț numele, sau numărul, dintr-un sentiment de frondă pentru toate temerile și enervările anului care a trecut. Par o persoană curajoasă de felul meu, în orice caz, mă pricep bine să îi îmbărbătez pe ceilalți și să le mențin moralul ridicat. Mă străduiesc conștient să păstrez speranța că indiferent de situație, avem o soluție. Și totuși, teama a fost mult mai aproape de mine în 2020, decât în alți ani. Și, a fost un element foarte personal. Poate pentru că a venit după câțiva ani în care am pierdut, pe rând, ambii părinți iar pe tata, aproape doi ani, l-am văzut suferind foarte mult în legătură cu sănătatea. Așa că pandemia mi-a activat această teamă pentru sănătatea mea și a celor din jur, într-un fel de care nu eram neapărat conștientă. Viața m-a pus, de câteva ori, în situația de a vedea de foarte de aproape boala cu toată urâțenia ei. Și, am fost puternică de fiecare dată. Ceva s-a întâmplat însă în acest 2020. Fragilitatea situației a venit, probabil din dimensiunea fenomenului pandemic. o dimensiune pe care nu mi-o imaginam. O știam la un nivel pur teoretic. Realitatea izbește câteodată...Am reflectat destul de mult la acest aspect și, am încercat să mă înțeleg traducând, în același timp, gândurile și temerile celor cu care am avut lungi conversații de coaching sau pur și simplu, conversații curente, în acest an. Și, am învățat că pot transforma frica în responsabilitate și prudență și, o pot stăpâni fără să-mi pierd mințile, fără să exagerez. Mă bucur că am fost capabilă de această transformare.

Frustrarea. Cine cunoaște domeniul nostru de activitate știe că rareori îți poți face planuri sigure pe termen lung. Și asta pentru că este un domeniu cu sezonalitate, în care curba de reinventare este dinamică și, în care trebuie să schimbi permanent, la tine, la abordare, la modul de lucru, practic nu stai niciodată pe loc, oricât de expert devii într-o arie profesională. VUCA este de mult o realitate in dezvoltare așa cum este în orice domeniu de avansare și creație. Dar trainingul și dezvoltarea reprezintă un domeniu supus des deciziilor de oprire a proiectelor, relativ peste noapte, atunci când prioritățile de business o cer. De obicei, ești informat destul de sec că proiectul se amână, se pune ”on hold” sau, pur și simplu, se anulează. Am fost de multe ori în situația aceasta în 27 de ani de activitate și am învățat că trebuie să iei lucrurile ca atare. Nici celor cu care tu lucrezi direct, din compania care este nevoită să oprească proiectul, nu le convine situația deci, frustrarea nu prea are sens. În domeniul nostru, avem nevoie de multă flexibilitate mentală, adaptare din mers și de acceptarea acestui tip de dinamică. De aceea, faptul că la jumătatea lui martie o mare parte din proiectele noastre s-au oprit, nu m-a mirat. Era de înțeles și responsabilitățile celor care conduceau companiile erau foarte mari într-un context extrem de advers. Nici măcar nu m-a speriat pentru că, aveam experiența crizei economice de acum 10 ani. Știam ce avem de făcut. Însă frustrarea fost acută. Frustrarea de a nu putea stabili nici o strategie pe termen mai lung. Frustrarea de a asta în fața oglinzii și de a-mi spune: ”Habar nu am ce să fac!”. De a nu știi să dai o direcție pe termen lung. A trebuit să învăț să transform această frustrare în răbdare. În puterea de a trăi momentul și a scoate tot ce se poate din acesta. În a folosit fiecare moment pentru învățare, pentru calibrare în echipă, pentru adaptare instant la orice fel de cerința vine către tine, la transformare a propriului business într-un timp record. A fost destul de dificil pentru cineva care gândește întotdeauna cu cel puțin șase luni în avans. Căutarea aceasta permanentă în viitor pentru mine, a fost transformată în bucuria momentului. Și, am constatat mai mult ca în oricare dintre anii trecuți, câte lucruri extraordinare am fost capabili să facem în echipă, în familie, eu însămi. liste lungi de reușite, mai mici sau mai mari. acestea ne-au menținut și ne-au creat direcția și eu a trebuit sa îmi reamintesc că nu am puteri nebănuite, că nu pot avea totul în control, că e bine în primul rând să te bucuri de călătorie, înainte de a ajunge la destinație.

Ascultarea. Anul trecut am făcut pași pe care nu-mi imaginam că îi pot face în felul în care ascult. Întâlnirea mea cu Ben Koh și cu școala sa de coaching (Coach Masters Academy) mi-a schimbat profund perspectiva asupra coachingului, a conectării interpersonale și a ascultării. Și, pot afirma: coachingul meu nu va mai fi niciodată la fel. Și mulțumesc cu recunoștință. Probabil că dacă 2020 ar fi fost un an obișnuit, capacitatea mea de a mă fi concentrat asupra acestui tip de antrenament, ar fi fost mult limitată. Pentru că, a asculta cu profunzime cere o transformare personală la care nu mă gândisem și, de care nu mă credeam capabilă, cu toată experiența mea îndelungată de coaching, de lucru cu oamenii. După o viață de învățare și dezvoltare personală am înțeles despre ce este vorba când spunem: potențial uman. Potențialul fiecăruia dintre noi este nebănuit. Avem nevoie de cei din jur, avem nevoie de conversații pline de sens pentru a-l vizualiza și pentru a-l activa. Aici este magia coachingului. Am simțit ce înseamnă să ai încredere în tine, să ai încredere în cel din fața ta, să ai încredere în proces. adică regula de bază în coaching. Am simțit cu adevărat ce efecte miraculoase produce coachingul. Sute de ore de antrenament și de lucru cu mine însămi. Ascultarea autentică înseamnă să fii față în față cu toate vulnerabilitățile tale, cu temerile, cu ambițiile și cu speranțele tale, cu judecățile tale de valoare, cu aspirațiile și cu valorile tale cele mai profunde. Toate acestea la un loc, privindu-le, te aruncă într-un carusel care, întâi îți crează confuzie și abia apoi încântare.

Învățarea. Deși activez de o viață în domeniul dezvoltării de management și leadership, curba învățării în acest an 2020 al transferului complet în on-line, a fost super accelerată. Am simțit aproape fizic vibrația informației care circulă prin creierul tău atunci când cauți soluții rapide, care să creeze impact și memorabilitate. Teoria fluxului a căpătat dintr-o dată viață, a fost o frenezie a învățarii. O bucurie a învățării. Am schimbat în echipa atât de multe idei despre cum să facem lucrurile, cum să construim programele, ce funcționează și ce funcționează mai puțin, cum facem față oboselii de ecran, ce metode de animare și ce exerciții să mai concepem. cum să creăm conectare. Conectare reală într-un mediu în care toată lumea acuza lipsa de conectare. Schimbări permanente de resurse și de idei, împărtășiri imediat după workshopuri, cu generozitate și cu dorința de a-ți sprijini colegii să reușească și să se simtă la fel de inspirați ca tine. MMM a fost o frenezie a învățării și asta ne-a transformat ca echipă. Fără un an ca 2020 cred că ne-ar fi fost mai dificil să parcurgem această curbă amețitoare și încântătoare. Cu o asemenea viteză.

Claritatea. Citit, citit, citit. Cărți, articole, uneori la întâmplare, după cum veneau către mine, alteori structurat, cu studiu riguros. Am înțeles în acest an că dacă vreau să am claritate este esențial să mențin curiozitatea într-o formă foarte bună. Mi-a fost confirmat, dacă mai era nevoie, că nu pot deține adevărul și că a asculta în jurul tău e probabil cea mai înțeleaptă acțiune. Sunt foarte mulți oameni pentru care a sta și a asculta, a sta și a reflecta înseamnă o oprire, o pierdere de timp, de dinamică. Freamătă să arate ce știu deja, scăpând din vedere ce ar putea ști dacă ar acționa în direcția ascultării și a reflecției. Pentru mine sunt acțiuni cu foarte mult sens și asta îmi este mult mai clar acum, la începutul acestui an 2021.

Așa că, ce să mai adaug? Am fost, parcă, într-un creuzet cu tot felul de ingrediente neașteptate. E pregătit totul acum pentru o nouă creație. Avem un an întreg în față să consolidăm toate lecțiile și învățăturile pe care ni le-au dat aceste experiențe negândite și nedorite, unele dintre ele, neașteptate și surprinzătoare prin rezultatul lor, altele.

Doresc tuturor o energie bună. Energia aceea a unei gospodine care se pregătește să bage la cuptor minunatul cozonac, ostenită de atâta frământat dar, gândindu-se deja la bucuria pe care o va crea mirosul și gustul extraordinar al trudei sale.

Vrei să primești informații relevante despre coaching?