Finalurile de an, mai mereu agitate, arareori lasă timp de reflecție când ești în priză pentru a finaliza tot ce-ți dorești să fie încheiat până la mult așteptata vacanță de Crăciun. Ne găsim timp mai degrabă în ultimele zile, sau poate chiar la începutul anului următor, când, după ce ne-am tras un pic sufletul, parcă suntem mai capabili să ne uităm către viitor. Aceasta ar fi o primă lecție: că fără încetinirea ritmului și fără a ne oferi un pas în spate, mintea noastră se descurcă greu în a ieși din zbârnâiala și freamătul prezentului aglomerat.

Renunțarea la oglinda retrovizoare

Când trebuie să ne pregătim pentru anul viitor, de cele mai multe ori, obiectivele noastre se leagă într-un fel de reușitele acestui an. Desigur că reușitele acestui an pot fi o busolă, însă, de multe ori, sunt doar o capcană a creșterii continue pe bază de istoric, creștere nesustenabilă de multe ori și care menține oamenii în priză și sub presiune chiar și atunci când este nevoie de regândirea felului în care ne dorim să fim și să reușim pe viitor. A merge pe autostradă, cu viteză, verificând din când în când oglinda retrovizoare este foarte înțelept. Însă a-ți regla viteza pe baza a ceea ce vine din spate nu are prea mult sens. Cel mult te ajută să schimbi banda, dacă trebuie să faci cuiva loc. Dar clar, nu influențează cu nimic capacitatea ta de a ajunge la destinație.

La fiecare drum, ești mai mult decât șoferul care ai fost ieri. Ai mai multă experiență, probabil mai mult discernământ în a te angrena sau a ocoli situații periculoase, mai lejer în conversația cu cei care te însoțesc. De ce te-ai raporta mereu la felul în care conduceai cu un an în urmă?

Visez la momentul în care managerii să facă măcar exercițiul unui buget cu baza zero, stabilind obiective pornind strict de la condițiile actuale și de la resursele pe care le au și punându-și întrebarea ce ar trebui să schimbe ei înșiși, ce ar trebui să facă diferit echipa lor și compania lor pentru a reuși cu adevărat să atingă acele ambiții pe termen lung, într-un mod responsabil și susținut. Pentru că răspunsul la această întrebare și definirea acelui ”diferit” pot conduce la schimbarea de perspectivă și la inovarea atât de mult căutată în absolut toate afacerile. Renunțarea la oglinda retrovizoare și stabilirea traseului, agrearea vitezei de croazieră și a felul în care fiecare contribuie să sprijine șoferul în anumite situații, ar putea fi o experiență mult mai relaxantă și plină de semnificație pentru cei care călătoresc împreună.

Definirea stabilității

La întrebarea: ”Ce ți-ai dori, pentru anul viitor, pentru tine, echipa ta și compania ta?”, cei mai mulți lideri mi-au răspuns: ”Aș vrea puțină stabilitate”. Doar că, pe marea învolburată stabilitatea este una relativă. Ne găsim echilibrul fiind conștienți de felul în care se leagănă barca, ne derulăm activitățile fiind mult mai atenți la mișcările din jur, la curenții de adâncime care destabilizează la suprafața apei, oricât de mare și puternică ar fi nava pe care ne aflăm.

Stabilitatea este o noțiune foarte subiectivă și capătă conotații complet diferite în funcție de locul în organizație în care întrebi. De multe ori, stabilitatea aparentă ține de abilitatea noastră de a fi bine conectați unii la ceilalți, în așa fel încât să consolidăm corabia din mers fără a beneficia de răgazul de a ne opri într-un port care să ne găzduiască.

Cum ar fi dacă, în afară de a discuta bugete obiective și ținte pentru anul viitor, să avem niște discuții și dezbateri sănătoase despre ce ar putea însemna stabilitate, creștere sustenabilă, angajament real. Colectarea acestor perspective comune poate face ca obiectivele să devină mai realiste și asumate, mai ales că mediul acesta deseori haotic este valabil pentru noi toți…

Gândirea unui viitor fiabil

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în 2023 au fost comentariile că obiectivele și țintele companiilor au părut nerealiste în condițiile mediului extern atât de tulburat și volatil. Când vorbim despre echipele de lideri, analiza atentă a ceea ce înseamnă viitor fiabil, ținte ambițioase și provocatoare dar realizabile, este un exercițiu obligatoriu. Una dintre metodele pe care le găsesc utile este analiza viitoarelor ținte și obiective din mai multe perspective. Că decidem să folosim cele ”șase pălării” ale lui Edward de Bono, fie că alegem un alt instrument cum ar fi ”roata înțelepților – fiecare perspectivă aduce un grad de înțelepciune”, important se dovedește a fi purtarea acestei discuții colaborative și deschise care să genereze o construcție comună. Pentru că succesul planificat și definit în comun are mult mai multe șanse să devină succes față de direcțiile care continuă să vină doar de sus.

Gândirea unui viitor fiabil este scrierea unei povești pe care o vom putea spune zâmbind și celebrând, la finalul anului următor. Iar într-o poveste sunt mai multe personaje și fiecare dă culoare și caracter scrierii. Cum ne-am putea închipui ca planul de afaceri și bugetul să devină o astfel de poveste pe care să ne dorim să o scriem împreună și nu doar un exercițiu obositor de la finalul anului. Unul care, de cele mai multe ori, frustrează fiind un joc cu suma zero?

Căutarea și găsirea ”neexcepționalilor”

Încă ceva… În foarte multe echipe, există acei oameni care fac lucruri excepționale, dar pe care, dacă îi întrebi, îți vor spune că n-au făcut nimic deosebit… Că e doar datoria lor.

Mai tăcuți și uneori retrași, oamenii aceștia duc companiile mai departe fără a face mare caz de eforturile lor. Investesc timp și energie în a oferi sprijin, preiau vârfuri de sarcină și se bucură că pot fi de ajutor colegilor lor. Uneori devin invizibili, nu se bagă atât de mult în seamă și ne poate scăpa din vedere să-i menționăm de undeva. Pe curba performanței, sunt acolo în cei 70% care duc greul. Muncesc 10, poate chiar 12 ore pe zi, și par a nu se opri niciodată. Fiecare echipă are astfel de furnicuțe pe care, poate, anul viitor, le vedem mai bine și le oferim aprecierea pe care o merită. Un exercițiu de recunoștință pentru ceea ce avem deja și reușim, cu toate greutățile pe care realitatea ni le oferă. Chiar știința demonstrează că această capacitate de a fi recunoscători ne întărește sistemul imunitar și ne crește reziliența absolut necesară.

Ascultarea cu intenție

Când vorbim despre viitor, ascultarea mediului și conectarea cu ceea ce se întâmplă în jur par a fi esențiale. Ne uităm după rezultate și uităm de progresul de pe parcurs. Ascultăm și căutăm să observăm mai degrabă ce nu merge și uităm să observăm măsura eforturilor pe care le facem și a lucrurilor pe care le reușim. Devenim atenți mai ales atunci când ceva ne împiedică și uităm să fim atenți și prezenți în perioadele în care lucrurile merg așa cum ni le dorim.

Uităm să ne întrebăm ce anume ne ajută din tot ceea ce facem ca să reușim. Ne uităm preponderent după obstacole, minimizând obiceiurile bune.

Evaluăm viitorul pozitiv sau mai degrabă pesimist, în funcție de ceea ce ne dă nouă încredere.

Așa că, vă las cu câteva întrebări pentru acest an:

• Cum evaluezi situația actuală și pentru ce te pregătești?
• Ce îți dă încredere?
• Ce anume din situația actuală este preponderent pozitiv?
• Ce anume nu arată atât de bine astăzi și ar putea să influențeze evoluția ta în anul următor?
• Care sunt acele aspecte în privința cărora ți-ai dorit mai multă claritate?
• Ce anume te-ar ajuta să ai această claritate pe care ți-o dorești (ce ți-ar fi de folos să știi în plus și de unde ai putea afla, ce creează confuzie și în ce fel ai putea reduce această confuzie, cine ți-ar putea oferi sugestii și cu cine ai putea sta de vorbă despre ariile care te preocupa?)
• Ce anume îți va spune la mijlocul anului că ești pe direcția cea bună, în ceea ce-ți propui?
• Care va fi măsura succesului tău în trei puncte importante ale anului următor?
• La ce vei fi atent și ce anume vei căuta să observi la tine și în echipa ta, pentru a putea ține evoluția lucrurilor pe o direcție pozitivă?
• Ce ți-ai dori să celebrezi la finalul anului următor?

Articol  publicat in cariere.ro