Prima dată când am reflectat serios la asta a fost când am împlinit 50 de ani. Jumătate de secol. Apoi, privind în grupul meu de prieteni, de apropiați, reflecția legată de ce se întâmplă cu tine profesional după 50 de ani a devenit mai frecventă. Am mulți clienți de coaching în această etapă.

Reținerea de a ne spune vârsta odată trecut pragul celei de-a patra decade ține și de teama de a nu fi perceput ca desuet, potențial lipsit de relevanță pe o piață a muncii care îți caută vârsta în CV. Poate fi și despre cochetărie în multe cazuri, mai ales în această lume în care e cumva o regulă să arăți bine, sunt atât de multe soluții la îndemână care te pot face să arăți bine cel puțin la față...

În aceeași măsură, cred că este vorba și despre faptul că după 55 de ani, dacă treci binișor pragul de 50, vezi finalul tău de carieră mai aproape și, odată ce intri în acești ultimi 8-10 ani de muncă, riscul pe care îl percepi în cazul în care dorești să schimbi un loc de muncă sau ești restructurat în perspectiva unei potențiale crize economice este mult mai mare.

“Mai am circa 8 - 10 ani în față, și mă gândesc din ce în ce mai serios cum să îi petrec.”

Companiile trec prin transformări, prin restructurări, prin fuziuni și achiziții și nu suntem neapărat siguri că viața noastră profesională va urma un curs ascendent ca și până acum. Generația tânără vine din spate, mai dinamică, mai ambițioasă, mai ieftina uneori dacă este să ne gândim la costurile companiei. Desigur această generație este mai puțin experimentată însă, cu abilități pe care, noi la aceasta vârsta, a trebuit sa ni le formăm din mers. Pentru că, evident, în ultima parte a carierei nu sunt comparat cu un junior ci cu un profesionist matur la mijlocul carierei, mai ambițios poate, mai energic, mai dornic să mute lumea din loc.

Și întrebarea e: cum îmi fac un plan de viitor, cum voi reuși să maximizez experiența mea, pregătirea mea și să mă adaptez în continuare la ceea ce se întâmplă în industrie sau în alte diverse servicii.”

Cam așa sună de cele mai multe ori ceea ce aud de la oameni bine plasați în organizațiile lor, în echipe de conducere la nivelul de vârf, implicați în proiecte de anvergură, dar care, încep cumva să fie bântuiti de gândul pasului următor.

În marea majoritate a cazurilor există o veste bună: gândul despre un pas următor. Ceea ce înseamnă că, există resurse interne capabile să canalizeze energie către un scop viitor care poate fi gândit, analizat, definit și redefinit, trecut prin filtrul rațional dar și emoțional, și menit să dea siguranță, claritate și împăcare cu sine în așa fel încât reușita profesionala să continue.

Ce am observat?

1. Generațiile educate în sistemul de învățământ post-decembrist au atins o masa critică vizibila. Acestea s-au confruntat cu tot felul de schimbări în sistemul de învățământ de câte ori s-a schimbat cu ministrul, alinieri și dezalinieri politice sau mai puțin politice, cu scăderea implicării și motivării cadrelor didactice al căror rol apărut să se deterioreze în timp, cu impactul tuturor elementelor care au distras atenția tinerilor de la un tip de educație așa cum eram noi obișnuiți. Este absolut normal, ca Generația X cu alt tip de învățare, atitudine față de muncă și stil de muncă și de viață, în relație cu Generațiile Y și Z să simtă o anumită tensiune în interacțiunile lor, în felul în care pun problema, în modalitatea de a aborda situații dificile sau de a se angrena îmi proiecte care necesita atenție, responsabilitate și angajament pe termen lung. Paradigme diferite.

2. În paralel, în ultimii 15 ani, schimbările din organizații au fost multiple, dese, de multe ori necoordonate. Trebuind să facă față provocărilor diferitelor valuri de crize economice  și evoluției din ce în ce mai rapide a tehnologiei, angajații au trebuit să supraviețuiască deciziilor de extindere a companiilor în diferite piețe și de relocare a operațiunilor, restructurărilor cu scopul de a aplatiza structurile companiilor în așa fel încât să se creeze optimizare și sinergii. Apoi pandemia cu tot ce a adus, acum AI. Toate acestea au creat un stres organizațional perceput la toate nivelurile și de către toate generațiile prezente.

3. Asistența pe care companiile o oferă oamenilor mai ales peste 50 ani pentru a se adapta tuturor acestor schimbări începe să fie vizibilă. Dar încă nu este suficientă și este un subiect tabu.

Deși se discută despre proiecte de coaching sau de asistență dedicate ultimei etape de carieră (8-10 ani) ele nu capătă viață.

Odată este temerea că dacă oferi cuiva un astfel de proiect acesta va gândi că este probabil în vizor pentru a fi supus unei schimbări pe care nu prea și-o dorește. Oamenii nu solicită și nu se angrenează într-un proiect dedicat deoarece fac tot ce pot să fie în marja de performanță cerută pentru a nu deveni potențial subiectul vreunei schimbări de rol sau restructurări și trăiesc fiecare an al finalului de carieră cu speranța că nu se va schimba nimic pentru ei.

Teoretic, eu personal sunt, dacă ne luăm după vârstă, aproape de un prag important. Legal în cca. 5-7 ani m-aș putea retrage. Doar că, sunt în locul fericit și în profesia care îmi poate permite să rămân activă făcând ceva care îmi place, îmi oferă energie și inspirație în fiecare zi, până la ce vârstă vreau. Mă uit cu multă admirație la oameni ca Marshall Goldsmith, David Clutterbuck sau Richard Branson care sunt foarte activi profesional până la vârste înaintate și au impact. Ne aducem cu toții aminte de Domnul Mihai Șora.

Deci ce am putea face pentru a rămâne pe direcția pe care ne-o dorim și pentru a evita uzuala criză a ultimei etape de carieră.

Ce ți-ar sprijni o parte din planuri?

Iată câteva recomandări și arii de reflecție:

1. Creează-ți viziunea asupra acestui final de carieră. Imaginează-ți că mâine  ieși la pensie, colegii iți organizează o petrecere, și ești invitat să ții un speech. Ce ți-ai dori să spună despre tine, și ce ți-ai dori să le spui? E important să te simți bine cu tine, imaginându-te în acea situație.

• Ce aspecte ale muncii mele îmi aduc încă cea mai mare satisfacție în această etapă? Ce aș putea transfera și cui?
• Ce pasiuni sau interese pe care le-am lăsat deoparte, aș vrea să le reintegrez?
• Ce fel de moștenire vreau să las în urmă – pentru echipa mea, organizația mea sau industria mea?
• Echilibrez angajamentul profesional cu bunăstarea personală și bucuria?
• Ce obiceiuri sau schimbări m-ar ajuta să parcurg următoarea etapă din viața mea sănătos, plin de energie și împlinit?

2. Ca și-n business, odată clarificată viziunea, te-as invita să te gândești la ce pași ai putea parcurge până atunci. Ce știi să faci bine și, dacă nu ai mai avea rolul pe care-l ai astăzi, ce ar fi cel puțin la fel de valoros pentru tine ca om și profesionist? Ce-ai putea face cu experiența ta profesională și de viață, abilitățile tale, ce-ai fi dispus să faci și mai ales ce nu mai vrei să faci în viața ta profesională, de acum încolo.

• Cum s-a schimbat industria mea și ce abilități sau cunoștințe m-ar putea ajuta să rămân la curent?
• Ce pot face pentru a rămâne un lider de opinie sau un consilier de încredere în domeniul meu?
• Există colegi mai tineri pe care îi pot îndruma pentru a transmite cunoștințele și înțelepciunea acumulate?

3. Imaginează-ți situații extreme: dacă nimic din ce exista azi nu ar mai exista (compania, poziția) cum ți-ai dori să-ți câștigi existența?

• Ce sfat ai da acum cuiva care este cu 20 de ani mai tânăr?
• Cum i-ai recomanda să se pregătească pentru o viață plină și echilibrată?
• Dacă ar fi să faci o schimbare fundamentala, care ar fi aceasta?

Răspunsul la întrebarea: CUM doresc să-mi petrec ultimii ani de carieră se poate găsi chiar în sursele schimbărilor din jurul tău.

4. Creionează trei sau patru scenarii de tipul: "Ce se întâmplă daca?" Este un soi de exercițiu de management al riscului pe care l-ai făcut probabil de multe ori în cariera ta, singura diferență este ca acum ești invitat să îl aplici pe propriile tale situații. Și, știi din managementul riscului ca, pe măsură ce înțelegi și conturezi mai bine aceste scenarii capacitatea ta de a acționa și de a lua decizii se îmbunătățește.

De exemplu, cei care au avut o evoluție profesională într-o companie văd reorientarea către o profesie liberală ca pe un risc, de multe ori. Fie nu văd cum pot face față incertitudinii veniturilor fie, uneori sunt exagerat de optimiști asupra acestei variante și nu au planuri B.

5. Fă un pas în exterior. Folosește-ți toată înțelepciunea adunată în acești minim 30 de ani de experiență, și uită-te cât mai obiectiv la acele posibilități care te vor menține motivat, energizat, conectat la o nouă dinamică, aceea care uneori te provoacă astăzi dar care, pe viitor, poate fi un loc de re-afirmare.  Ajuns în acest loc, întoarce-te la punctul 1: “E important să te simți bine cu tine, imaginandu-te în acea situație!”

6. Nu uita că lumea se schimbă și învățarea este esența:

Conceptul de ”Growth mindset” este atât de valoros pentru această etapă de viață și etapă profesională. Majoritatea au sentimentul că au acumulat o experiență de o viață care nu le mai este apreciată. Că au abilități formate prin ceea ce au experimentat și făcut până acum și că acestea nu sunt puse în valoare sau utilizate la maxim. Foarte posibil. Sau, poate aceste elemente sunt considerate ca fiind implicite și e nevoie să le scoatem la iveală, să le punem în valoare, sp adaugăm abilități și competențe noi, să căutăm cu curaj inclusiv reinventarea profesională.

• Există ceva ce mi-am dorit întotdeauna să învăț, dar nu am avut timp să investesc timp în asta?
• Pot să-mi aprofundez expertiza într-o nișă sau să-mi extind înțelegerea domeniilor conexe?
• O certificare, un curs sau o conferință mi-ar reaprinde energia profesională?

7. Reiterează până când te simți cu adevărat motivat și energizat de a face noul pas.

Viitorul abia începe!

Resurse: Mindset. Editia a II-a. O noua psihologie a succesuluiCarol S. Dweck, profesoara de psihologie la Universitatea Stanford, si-a dobandit faima datorita contributiilor sale unice in domeniul motivatiei si in cel al dezvoltarii personale. Extraordinarele sale descoperiri, prezentate in volumul de fata, expun nevoia unei raportări flexibile la abilitățile noastre si dezvăluie modul în care, prin hărnicie și perseverență, acestea ne pot conduce spre o viață de succes.

Aboneaza-te la Newsletter LinkedIn