Am avut o vacanță frumoasă.  Și binemeritată. Și o carte bună, regăsită întâmplător printre rafturi, o carte pe care am primit-o anul trecut de la un bun prieten.

Scriu aceste rânduri cu gânduri legate de nevoia de DE-conectare, conectare și RE-conectare. O triada, o înlănțuire pe care am conștientizat-o de multe ori, despre care am vorbit de multe ori și pe care o resimt acum, în acest moment de început de toamnă. Nu știu dacă mai puternic sau nu față de alte dăți dar, cu siguranță diferit. Ce face lucrurile să fie diferite acum este legat de cartea despre care vreau să vă vorbesc.

“Life’s golden ticket” este o poveste. O poveste fantastică, despre schimbarea umană și acceptarea acesteia.  La fel de fantastică ca orice poveste de schimbare și de transformare prin care trecem, voit sau doar pentru că viața ne arunca într-acolo, o poveste foarte similară multora dintre cele pe care le aud sesiunile de coaching, sau pe care le-am trăit și le trăiesc eu însămi.

(DE)Conectarea

În primele zile de vacanță continui să te trezești cu noaptea în cap. Oricât de mult ai așteptat vacanța, oricât de mult ești încîntat că te afli în alt loc, cu familia, cu prietenii, ca faci o pauză, că îți dai voie să te deconectezi de rutina alergăturii de zi cu zi, felul în care te menții în priză și ești productiv o mare parte din an, se agața cu disperare de tine. Se agață și te ține alert în dimineți în care ai lâncezi un pic mai mult, dăndu-ți voie la o porție de răsfăț de care nu prea beneficiezi în restul timpului. Deconectarea asta ia câteva zile și, eu personal îmi dau seama c-am reușit, abia când reușesc să dorm până la 9:00 fără efort.

Despărțirea de rutinele noastre, de felul în care funcționăm, de paradigmele și credințele adânc înrădăcinate, ia timp. Uneori, pui degeaba presiune pe tine, e mai degrabă un moment de acceptare, de a te uita la tine însuți, cel care ești, așa cum ești și de a-ți da un timp, rezonabil, pentru a înțelege noua perspectiva, pentru a te acomoda cu ea, și pentru a-ți lăsa mintea și sufletul să se bucure de schimbare, să se despartă de trecutul apropiat sau îndepărtat și să se pregătească pentru conectarea la prezent.

Asemenea vacanțelor este și procesul tău de transformare prin coaching. Dă-ți timp să te înțelegi, dă-ți timp să te acomodezi cu cel ce ești azi și, ai încredere că foarte curând, starea de bine a faptului că ai decis să te deconectezi de trecut se va instala, asemenea relaxării dintr-o vacanță. De multe ori, procesul de coaching, deși dorit, poate fi dificil la început, incomod, inconfortabil. Să-ți dai voie să te relaxezi și să te bucuri de starea de bine alături de coach-ul tău, bucurându-te de de acest parteneriat ca de o vacanță ce va să fie frumoasă poate fi la fel de greu ca a te desprinde de adrenalina vieții zilnice care, chiar dacă te obosește, te sâcâie uneori, te epuizează alte ori, te ține în priză, într-un tablou cu care te-ai obișnuit și de care este greu să te desparți brusc. 

In cartea sa, “Life’s Golden Ticket” Brandon Burchard îl imaginează pe personajul său la intrarea de acces într-un parc de distracții imaginar, în care urma să trăiască și să retrăiască aventuri prezente și trecute și să descopere unele pe care nici măcar nu și le-a imaginat în călătoria sa către sine. “Just accept that this could be a place of miracles for you și, and choose to experience it fully. Got it?” i se spune. Și plin de îndoială la început, personajul nostru acceptă ușor câte ușor, uneori prin experiențe considerate dureroase, alterori pline de duioșie, să pornească într-o călătorie care îi este dedicată.

Concluzia numarul 1: ca să poți trăi un nou prezent și să te pregătești pentru un nou viitor, deconectează-te constient de trecut. Acceptă că se poate!

Conectarea

Vacanțele sunt frumoase nu numai pentru locurile pe care l-ai putea vedea sau pentru timpul petrecut cu cei dragi ție. Ci, mai ales, pentru timpul petrecut cu tine însuți. Leneveala de dimineață, cafeaua băută fără ochii pe ceas, planul mărunt, pas cu pas zi cu zi, lucruri care se leagă din mers, curiozitatea descoperirii atunci când vizitezi un oraș pierzându-te pe străzi, felul în care te observi că-ți recapeți puterile, când te încarci cu energie nouă, ca te pregătești pentru un nou start. 

Citesc puțin câte puțin din cartea asta, nu știu de ce dar nu este genul de carte pe care să-mi doresc să nu o las din mâna. Reflectez la fiecare capitol, mă întorc câte două trei pagini încercând să sorb din fiecare fraza cât mai multe. Ce-mi dă de gândit cel mai mult, apropos de experiența mea în coaching, este legat tot de începuturi. Până să apuci să te bucuri de frumusețea călătoriei e nevoie, mai întâi, să o accepți. Destul de greu pentru personajul cărții, la fel de greu pentru mulți cei pe care i-am întâlnit și cu care am lucrat. Destul de greu pentru mine în multe din începuturile mele personale sau profesionale, fără să iau în discuție aici amploarea sau impactul acestor noi începuturi, importanța pe care am dat-o atunci sau miza pe care o aveau situațiile sau proiectele respective.

Concluzia numărul 2: Conectarea la tine și acceptarea călătoriei par a fi cheia.

(RE)Conectarea

Și cum lucrurile frumoase, care te descarcă și care transformă se apropie de un final, așa și vacanțele. Către finalul acestora, mă simt pregătită să îmi permit să deschid căsuța de mail fără a resimți niciun fel de reținere, semn că sunt gata de pornire într-un nou sezon, într-o nouă etapă de creștere, într-o nouă etapă de viață, de proiecte, într-o nouă aventură. Fiecare avem “parcul nostru de distracții” locul în care ne întoarcem până la urmă pentru ca ne dă sens, ne dă provocări, ne alege pentru a le rezolva.

Călătoria fiecăruia dintre noi, transformarea zilnică, incrementală, capătă în călătoria de coaching o accelerare căreia îi putem percepe magnitudinea. În cartea asta, spre finalul ei, mi-a reținut atenția o frază pe care o consider cheie. Atât pentru carte dar, mai ales pentru ceea ce trăim fiecare dintre noi zilnic: “[…] if you don’t decide what you want in life, you van’t change your course to get it. No goals, no growth. No clarity, no change. I’m sorry.” 

Este nevoie de voință, de claritate, de scop. Fără acestea, nicio acțiune nu va să vie, nicio transformare nu va apărea, indiferent decât de plăcută a fost călătoria până atunci. Pentru că după fiecare călătorie, după fiecare vacanță, după fiecare conectare cu tine însuți, vor urma altele și altele pentru care trebuie să fii pregătit în mod conștient. Pentru că dacă nu o faci, nu te RE-conectezi la realitatea noului tău EU, și nu te pui în valoare, distracția nu rămâne decât o himera și un motiv să spui resemnat: “Minunile nu exista!”

Concluzia numărul 3: Minunile există în fiecare dintre noi. Și fiecare dintre noi avem rezervat un “Life’s Golden Ticket”.

Puteți citi cartea: https://www.amazon.com/Lifes-Golden-Ticket-Second-Chances/dp/0062456474 

Merită toți banii! Cu bucurie!