Diversitatea ne transformă în cetățeni universali. Cu siguranță altfel decât am moștenit de la bunicii noștri. În cetățeni care au șansa să trăiască probabil toate beneficiile imersării într-un mediu divers.

Cred că tema în societate, în luna care s-a încheiat – în afară de ploile care nu au mai contenit -, a fost marea umbrelă a binomului majoritate – minoritate, eternul noi și ei:

·        În Parlament, unde mai degrabă discuții subterane formează sau mențin majorități decât principii și transparență față de cei ce au dus acele persoane în Parlament.

·        În societate, la teme legate de lucruri mult mai aproape de familiile noastre – educația sexuală, intimă sau sanitară care, la fel ca referendumul pentru familie, scot la iveală zbaterile noastre morale, principiale, fricile și stereotipurile.

·        Și alte categorii de „noi și ei” de care nu vom scăpa, probabil, niciodată…

Nu voi exprima aici o opinie despre cum ”să se facă” diferite lucruri în așa fel încât să fie perfect acceptabile pentru diverse minorități sau majorități. Aș dori să invit la reflecție despre diversitate, în general.

Cu cât economia globală, circulația extinsă a informației, capacitatea oamenilor de a călători și de a lucra de oriunde și oricând sunt mai prezente în viața noastră nu conceptual, ci real, în familiile noastre, în legatură cu noi înșine, copiii noștri, prietenii nostri, diversitatea, ca valoare, nu mai poate fi neglijată.

Diversitatea este o valoare pe care ultimii doi ani au adus-o cu precădere in atenție, la nivel global: conflictele inter-rasiale in SUA, tot felul de alte dispute legate de diversitatea credințelor religioase sau de altă natură, alegerile oamenilor în privința vieții personale, diversitatea dată de generațiile prezente în companii – în acest moment patru generații de angajați se străduiesc să co-existe, diversitatea de opinii legată de pandemie, vaccinare sau alte comportamente și reacții față de restricții... sunt nenumărate surse de diversitate, iar comunitățile monocrome din pespectiva convingerilor sau compoziției membrilor săi devin, practic, spre inexistente.

Dacă este să fie definit un set de cerințe clare legate de schimbarea de mentalitate pentru a face față vremurilor pe care le trăim, pe unul din locurile fruntașe se află acceptarea diversității și crearea de mecanisme de incluziune socială pentru fiecare dintre aceste grupuri care luptă pentru identitatea lor.

Înțelegerea, acceptarea diversității și crearea în societatea acestor mecanisme de incluziune (adică găsirea unor modalități de conviețuire pașnică, pe bază de acceptare, dacă nu pe bază de colaborare și sprijin reciproc) generează foarte multe beneficii.

Toate studiile care s-au făcut în legătură cu beneficiile pe care le aduce diversitatea de perspective, stiluri și modalități de exprimare arată gradul ridicat de performanță al companiilor sau societăților care se bazează mai degrabă pe diversitate decât pe respingerea acesteia.

De la diversitatea de gen la conducerea companiilor și a guvernelor, la diversitatea de filozofie de viață a membrilor unei comunități, a fost dovedit că grupurile diverse îmbogățesc, practic, capacitatea de a face față diferitelor greutăți ale vieții și capacitatea de revenire după perioade de presiune, de criză sau de calamități.

România este încă o țară din blocul de tip „monopol”: valori și credințe religioase într-un bloc foarte solid care nu acceptă niciun fel de deraiere de la Dogma fundamentală, conduceri monocolore în care femeile sunt foarte greu acceptate și, dacă sunt, acestea trebuie să-și însușească comportamente mai degrabă masculine decât să contribuie prin ceea ce sunt ele însele, prin competența și talentul lor sau sunt în situația de a face diverse compromisuri sub presiunea grupului în care se află.

Avem răspunsul foarte puternic al societății în privința altor orientări sexuale și o foarte mică acceptabilitate a celor de altă rasă în comunități (avem exemple de lucrători din diverse țări asiatice și experiențele lor din anii trecuți).

Fiecare subiect care apare pe agenda socială suscită dezbatere aprinsă, chiar dacă aceasta se poartă doar pe Facebook sau în diferite talkshow-uri de calitate îndoielnică la televizor.

Fiecare încercare de a include DIVERSITATEA în educația copiilor este respinsa apriori și nu există încercare reală de ajustare și de redefinire pentru un bun fit cultural, ci mai degrabă un discurs care să alimenteze temerile și fanteziile negative ale oricărui membru care crede despre el că este un membru decent al societății, așa cum o știm noi și cum am moștenit-o.

Fiecare avem poveștile noastre despre contextul în care trăim, fiecare ne dorim să conturăm o identitate proprie puternică în care să ne simțim confortabil și sigur, care să nu ne creeze conflicte interioare.

Deci respingerea diversității este naturală și trebuie înțeleasă și acceptată așa cum ne dorim să înțelegem și să acceptăm diversitatea însăși. Pentru că, deși ne provoacă disconfort, existența diversității noastre ca ființe umane nu poate fi negată.

Atât timp cât trăim în această lume în care avem acces la informație de pe întreg globul, în care putem și ne dorim să călătorim și să luăm contact cu alte locuri pe care trebuie să le respectăm în felul în care le găsim, atât timp cât căutăm un trai mai bun, mai variat, mai divers, în esență, față de ce ne oferă locul nostru de baștină, acceptarea diversității este regula de bază.

Diversitatea ne transformă în cetățeni universali. Cu siguranță altfel decât am moștenit de la bunicii noștri. În cetățeni care au șansa să trăiască probabil toate beneficiile imersării într-un mediu divers.

Frontierele fizice, economice, informaționale și spirituale sunt imposibil de păstrat în felul pe care l-am moștenit. Și de aici avem două alegeri: să rămânem blocați în trecut, care are rostul său, însă se numește trecut pentru că deja nu mai există.

Cea de-a doua alegere: să luăm din trecut cele mai bune lucruri ale identității noastre care știm că au adus progresul acestei societăți şi nu au ținut-o pe loc în decursul secolelor, dar și să ne obișnuim și să acceptăm încetul cu încetul ideea de diversitate permițând fiecărei ființe umane să fie fericită în felul în care alege să fie, în ariile vieții sale în care poate decide: profesie, pasiuni, parteneri de viață, credințe religioase sau nu, modul și locul din care vor să muncească și să contribuie la societate.

Și să ne aducem aminte că nu putem blama pe nimeni pentru lucrurile pe care nu le pot alege, dar care ne fac diverși: anul, locul nașterii și familia în care s-au născut, culoarea pielii lor, numele pe care l-au primit, religia pe care le-au impus-o părinții, educația pe care au primit-o în primii ani de viață. 

De aceea, e important să ne uităm cu mai mult curaj, cu mai multă atenție și deschidere la multitudinea de aspecte care ne face diverși și frumoși în același timp. Și să modelăm această diversitate pentru o societate în care cei ce urmează să trăiască să simtă mai multe motive să spună că sunt fericiți și împliniți.

Sursa: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/despre-diversitate-majoritati-versus-minoritati