“Piața românească are nevoie de literatură de leadership ancorată în realitatea noastră fiindcă există un mediu de business privat care a ajuns la maturitate”
Piramida mentalității de colaborare prezentată în noua ta carte, “Mentalitate de colaborare. De ce este greu să lucrăm împreună și cum schimbăm asta”, are trei niveluri esențiale: deschidere și grijă umană, apoi asumare de sine, dedicare, responsabilitate și în vârf integritatea. Din experiența de zeci de ani în calitate de coach și în lucrul cu lideri și cu echipe, în ce fel ai spune că s-au modificat odată cu societatea, și trecerea timpului aceste valori?
Lumea s-a schimbat mult în ultimii 4-5 ani, mai ales în timpul pandemiei și după, odată ce inteligența artificială este integrată din ce în ce mai mult în viața noastră personală și profesională. Cumva pe lângă faptul că societatea a devenit mai fragmentată și au ieșit la iveală credințe și frici care duc la extremism în gândire și comportament, la negarea științei și la proliferarea pseudoștiinței, piața forței de muncă suferă o transformare odată cu șansă extraordinară de a ne folosi de inteligență artificială pentru a deveni mai productivi, și mai rapizi dar și de amenințarea pe care companiile o proiectează asupra forței de muncă ocupată până acum cu activități de rutină sau cu activități care aduc puțină valoare adăugată. În mod evident companiile vor lua decizii care să le securizeze continuitatea afacerii și să le asigure profit și asta este de foarte multe ori cinic. Așa că oamenii își reconsideră prioritățile și conștient sau nu își revizuiesc sistemul de valori într-un mod care să le dea sentimentul că sunt apărați în fața acestor ambiguități și în certitudini.
Pentru mine este vizibil faptul că elementele care stau la baza piramidei colaborării, adică deschiderea noastră față de ceilalți, grija umană autentică care permite să manifestăm empatie și să ne pese de munca celorlalți din jurul nostru sau de situația lor personală și emoțională, au fost primele afectate. Este suficient să deschizi internetul și să vezi asta. O polarizare puternică între diferite grupuri de oameni care mai degrabă doresc să aibă dreptate decât să trăiască și să muncească în niște comunități funcționale. Aceste aspecte limitează colaborare la nivelul societății deci capacitatea noastră de a produce proiecte benefice progresului este limitată.
În business, companiile private fenomenul este mai nuanțat. Avem obiective comune și obiective individuale, dar ceea ce afectează colaborarea și fragilizează setul de valori este mai degrabă dat de dinamica accelerată a schimbărilor, nevoie de învățare accelerată, adaptarea din mers și la volatilitatea piețelor și a mediului economic, în general. În acest fel, chiar dacă la nivelul echipelor există prijin, lipsa valorilor colaborării se manifestă mai ales interdepartamental, se consolidează silozurile organizaționale și ceea ce percep mulți este lipsa asumării responsabilității.
Ce înseamnă mentalitatea de colaborare și de ce avem nevoie de aceasta în managementul de acum?
Colaborarea e mai mult decât un proces necesar pentru a ne atinge obiectivele în comun. Aceasta este prezentă în organizații dar, în afară de orice fel de tehnici ar putea folosi companiile pentru schimbul de informații și pentru sprijin reciproc, am simțit nevoia să scriu despre un mod de a gândi care să ne permită să colaborăm chiar și în situații sub presiune sau cu un grad mare de ambiguitate și incertitudine. Pentru că, dacă ne antrenăm să gândim într-un anumit fel capacitatea noastră de deschidere crește, capacitatea noastră de ascultare și de a percepe perspectivele celorlalți se accentuează și în final soluțiile se nasc cu mai multă ușurință. Asta este colaborarea: un mod de a fi împreună care ne face munca mai ușoară. De ce este acum mai important ca altădată? Pentru că totul este accelerat: în companii se cere și se lucrează la accelerarea progresului, accelerarea timpului de obținere a performanței și de lansare a unor servicii sau produse noi, accelerarea integrării noilor veniți… Totul este și se dorește accelerat, iar tehnologia ne împinge din spate. În aceste condiții, este foarte greu de crezut că cineva ar putea reuși singur. Sau izolat. Sau fără să gândească în ansamblu și să ia în calcul consecințe pentru el și pentru cei cu care lucrează. Iar această gândire are ca esență o mentalitate de colaborare. Asta dacă vrem să facem bine.
Ca să reușim să dezvoltăm această mentalitate, e nevoie de un cadru pe care managerii îl pot crea în echipele lor în mai multe feluri. În primul rând este nevoie ca liderii să trăiască aceste valori ale colaborării și să le reflecte în gândirea și acțiunile lor. În al doilea rând, să fie conectați la echipă și să observe comportamentele și obiceiurile productive și să le încurajeze. Și în al treilea rând, să aducă oamenii la un loc creând ocazii de discuție și de dezbatere, de gândire colectivă care să permită ancorarea acestei mentalități de colaborare și transformarea ei într-un mod de a fi. Mulți lideri și manageri fac asta uneori structurat sau alteori intuitiv, alții au nevoie de un ghidaj mai concret. De aceea, în această carte vor găsi bune practici demonstrate și testate, care produc rezultate legate de colaborare.
În carte, menționezi vulnerabilitatea ca instrument esențial în business. Aparent, cele două se contrazic. În ce fel poate fi integrată vulnerabilitatea într-un mediu competițional?
Majoritatea confundă vulnerabilitatea cu slăbiciunea pentru că așa am fost învățați. În definiția vulnerabilității intră alte aspect foarte mult legate de modestie și de lucrul cu oamenii din echipă în parteneriat adică în regim de egalitate interumană. În societatea dominată de era și ieșit de competiție inclusive noțiunea de egalitate interumana are un înțeles neplăcut pentru majoritatea oamenilor pentru că nu cred în ea.
A fi vulnerabil înseamnă, pur și simplu, să recunoști că sunt situații în care nu ai toate răspunsurile și deci ai nevoie de perspectivele și de contribuția celorlalți. Este capacitatea de a accepta că poți greși într-o lume în care schimbarea e atât de dinamică încât e imposibil să ții permanent pasul. A fi vulnerabil și autentic înseamnă că ești suficient de aproape față de cei cu care lucrezi încât să îți permiți să fii tu însuți și cei cu care lucrezi să se simtă în siguranță să facă erori neintenționate care vin din evoluția schimbrării, să te provoace și să provoace moduri de lucru care nu mai dau rezultate.
Și dacă ne uităm cu atenție toate acestea ajută în obținerea rezultatelor, în competitivitatea sănătoasă.
Cartea “Mentalitate de colaborare” vine și cu mai multe exemple din propria ta practică. Ce poveste ai alege drept exemplu relevant pentru momentul prezent?
Toate ilustrările din carte sunt din viața reală, din practica mea în toți acești ani. Am sintetizat exemple care să sprijine viziunea mea asupra mentalității de colaborare. Un exemplu care să susțină nevoia de colaborare și de gândire colaborativă în această perioadă este tot despre accelerarea dinamicii de schimbare. Oamenii sunt obosiți. E mult deranj în mai toate organizațiile deoarece se gândesc sau deja se implementează multe inițiative pentru care nu avem experiență. Mai ales în zona reorganizărilor și ajustărilor care implică integrarea soluțiilor AI, integrarea generațiilor tinere, răspunsul la volatilitatea piețelor etc. deci, e nevoie de practici care să îi ajute pe oameni să elibereze aceste tensiuni accumulate și să nu le lase să se acumuleze.
Am văzut funcționând această o practică simplă care duce la găsirea de soluții în mod colaborativ. Se numește practica ”scoaterii pietricelelor din pantofi”. La fel ca în viața reală, dacă ai ceva care te jenează în pantofi și nu scoți la timp, te rănești. Nu te poți bucura de mers, de excursie, nu poți ține ritmul cu ceilalți, îți dispare plăcerea, devii iritabil și chiar nesuferit. Ce faci? Îi rogi pe cei cu care ești să se oprească un pic, să te înțeleagă și să îți permită să o elimini. Așa este și într-o echipă. Pentru a menține capacitatea de colaborare e nevoie să ne ”scoatem pietricelele din pantofi”, ce ne irită, ce nu ni se leagă și se acumulează, ce este supărător și ar putea fi imediat eliminat prin bunăvoință, deschidere, un pic de grijă umană, de păsare. Adică aplicând piramida valorilor colaborării.
Această practică nu durează mult și poate fi aplicată cel puțin de 3-4 ori pe an, în scurte sesiuni dedicate felului în care lucrăm în echipă iar, în câteva ore, să punem pe tapet și să soluționăm mici frecușuri și aspect care se acumulează și sabotează colaborarea.
Într-o piață dominată de traduceri, cum ai decis să scrii cartea “Mentalitate de colaborare”, care este povestea din spatele ei), și cui se adresează în primul rând?
Cred că piața românească are nevoie de literatură de leadership ancorată în realitatea noastră. Spun asta cu modestie și cu credința că în România există un mediu de business privat cre a ajuns la maturitate și oferă multe exemple de bună practică. Acestea validează studii și modele de lucru de succes definite în universități sau companii în alte piețe. Sentimentul meu este că suntem de prea multe ori sceptici și avem impresia că la noi e altfel și că nu ni se aplică nouă ce descoperă și dezvoltă alții în alte piețe așa că, mi-am spus că va fi o idee bună să structurez experiența de aici. Ceea ce am făcut în doi ani de lucru.
Un alt aspect este că în ultimii 4-5 ani, cred că societatea s-a polarizat enorm, am trecut cu toții prin evenimente care pun la încercare capacitatea de colaborare. De aceea, cred că celor care conduc echipe și companii (pentru ei am scris această carte) le va fi de folos o colecție de bune practici documentate și testate pentru a le fi la îndemână. Și un cadru de valori ale colaborării explicat.
Un al treilea motiv este legat de profesia de coaching pe care mi-am dorit să o aduc mai aproape de lideri și antreprenori, oferind ocazia reflecției la fiecare capitol. Poate aceasta este cu adevărat valoarea adăugată a acestei cărți: o reflecție ghidată profundă asupra felului în care creăm cadrul de colaborare în echipele și organizațiile noastre.