Perspective și retrospective de leadership


”Gândește-te adesea la viteza cu care lucrurile care sunt și cele care devin trec și dispar. Căci substanța e ca un fluviu cu un curs neîntrerupt, activitățile sale sunt în continuă transformare, cauzele se prezintă în mii de feluri și aproape nimic nu este...

”Gândește-te adesea la viteza cu care lucrurile care sunt și cele care devin trec și dispar. Căci substanța e ca un fluviu cu un curs neîntrerupt, activitățile sale sunt în continuă transformare, cauzele se prezintă în mii de feluri și aproape nimic nu este statornic, nici timpul prezent și ceea ce e aici aproape de mine: e infinitul fie al timpului scurs, fie al celui viitor, prăpastie deschisă în care toate se pierd. Cum, așadar, nu e nebun cel care în această situație, se fălește, se chinuie sau se plânge, ca și cum ceva ar trebui să-l tulbure pentru un moment anume și pentru o perioadă mai lungă?”. Acestea sunt gândurile lui Marcus Aurelius ultimul din șirul celor „cinci împărați buni”, exprimate în lucrarea sa „Gânduri către sine însuși”. Imperiul Roman de la care ne tragem și noi rădăcinile a dispărut din cauza împăraților mai puțin buni care s-au lăsat mai degrabă condus de propriile interese decât de a apăra imperiul de atacurile dușmanilor Romei. Iar Marcus Aurelius este relevant pentru noi pentru că între anul 161 și 180 politica sa defensivă a vizat, în mod special, hotarele imperiului de la Dunăre, adică aici pe unde suntem noi și în Orient.

Dacă nu știm cine a scris aceste gânduri, putem rapid să ne gândim la vreun filozof sau gânditor contemporan căci, descrie mediul VUCA (volatil, incert, complex și ambiguu) căruia îi facem față. Mediu față de care ne gândim că poate numai nouă ni se întâmplă azi, că ritmul și provocările părinților noștri sau ale bunicilor noștri au fost diferite și, dezvoltăm, anxios, temeri legate de viitor sau ne lăsăm speranțele atârnate de oameni care ajung în posturi de conducere fără a avea menirea, talentul sau caracterul unui ”împărat bun”.

Așa cum se vede de la mine, un simplu cetățean, 2022 a fost pentru România un an de neliniști, de speranțe și așteptări neîmplinite și, mă gândesc că e posibil să avem tendința să nu vedem lucruri bune care se întâmplă, evoluție și progres. Este adevărat că, întreaga țară s-a străduit în acest an să se desprindă de urmele lăsate de pandemie. Ne-am trezit în război la graniță și, în afară de părinții noștri care au mai apucat să trăiască în preajma unui război, marea noastră majoritate a fost șocată și, desigur, îngrijorată de perspective. Din păcate, începem să ne obișnuim cu războiul atât de aproape și parcă avem tendința să nu mai dăm atenție evoluțiilor care, de-abia de acum, au potențialul de a deveni cronice după ce a trecut faza acută. Refuzul spațiului Schengen e mai degrabă un moment de ”oftică”, cei care suntem mai intransigenți ne spunem, în adâncul sufletului, că deși pare o mare nedreptate totuși, România, dacă e să fim cinstiți, nu este sută la sută pregătită ca o țară lipsită de corupție și cu granițe sigure – sigure, așa cum ar fi de bun simț să îți dorești în condițiile războiului atât de aproape. Dar iată că și Europa are standarde duble, că politicul merge mână în mână cu economicul, așa cum a fost întotdeauna, că în contextul complicat geopolitic, nu vrem pe aici sentimente antieuropene. Și alte gânduri care ne fac să stăruim într-o zonă în care nu putem aprecia în mod real progresele noastre și rămânem dezamăgiți și cu sentimentul acesta de ambiguitate.

Pentru mine personal, 2022 a fost un an de aniversare a mai multor momente importante în viața mea personală și profesională – 20 ani de leadership, de modelare și contribuție în piața de profil. Am ales să celebrăm evoluția leadership-ului în România, în mediul privat, să stăm de vorbă și să aducem în fața publicului, prin articole sau conversații de tip podcast, experiențele unor oameni care nu sunt foarte cunoscuți pentru că sunt discreți și pentru că se apleacă mai degrabă asupra conducerii cât mai bune a companiilor lor și mai puțin de a fi permanent în atenția publicului. Asemenea ”împăraților buni” se apleacă asupra dezvoltării și protejării companiilor și echipelor cu care lucrează. Și am vrut să învățăm de la ei lecțiile ultimilor ani și să vedem cum se vede perspectiva dezvoltării leadership-ului în România, în viitorii ani. Acolo unde se generează plus valoarea de care avem cu toții nevoie în viața de zi cu zi.

Am avut două întrebări principale adresate acestor CEO de companii sau Directori de resurse umane cu îndelungată experiență și cu responsabilitatea a mii de oameni, în industrii de impact: energie, tehnologie, comerț, sistem bancar sau comunicare.

1.      Ce au învățat în ultimii ani că este esențial în lucrul cu oamenii pentru a reuși să găsească energie să ducă mai departe în siguranță afacerile lor?

2.      Ce cred că va fi important în relația cu oamenii și în conducerea acestora în următorii ani pentru a putea face față provocărilor?

Retrospective

Lecțiile pe care reușim să le luăm din evoluția noastră sunt cele care ne ghidează deciziile în următorii ani. De aceea, conversațiile cu oameni expuși la decizie, la provocări reale, sunt foarte importante. Există astăzi multe ocazii de a citi despre aceste reușite sau de ascultat podcast-uri cu antreprenori care au dezvoltat companii și care au extins ceea ce fac cu stăruință și dedicare personală, sau cu oameni din business-ul mare din corporații care au și perspectiva a ceea ce se întâmplă în alte piețe. Extrag aici trei puncte importante din conversațiile pe care le-am avut, conversații pe care le puteți găsi pe situl companiei mele sau pe canalul de YouTube.

1.      Creșterea complexității este factorul determinant în nevoia de a schimba felul în care conducem oamenii. Dezvoltarea tehnologiei, imigrația economică a ultimilor 20 de ani ce a generat un vid de forță de muncă în multe domenii de activitate, schimbarea generațiilor și deprecierea profesională foarte rapidă, toate acestea au contribuit la o complexitate pentru care nu am fost nici pregătiți, nici educați chiar dacă unii au avut șansa unor școli de afaceri de renume. Toate domeniile de activitate au evoluat din punct de vedere tehnologic și România este unul din locurile din lume în care se dezvoltă tehnologie. Comerțul și sistemul bancar devin dependentă de evoluția tehnologică pentru a putea rămâne sigure și pentru a răspunde dorințelor din ce în ce mai variate ale clienților lor. Generațiile noi aduc valori diferite și o diversitate de gândire și de preferințe pe care generația X, care deține încă expertiza, nu a avut-o niciodată. 

Complexitatea cere astfel liderilor să fie mult mai aproape de oameni la toate nivelurile din organizație pentru a putea simți pulsul realității și pentru a putea lua decizii fezabile și nu doar bazate pe indicatori de performanță din tabele seci. Pe măsură ce urci la vârful organizației deciziile tale se bazează pe elemente din ce în ce mai abstracte care au tendința de a merge la esența mecanismului economic și financiar. Însă asta poate produce o desprindere de realitate și poate genera o presiune inutilă în sistem, în organizație fără a oferi nicio garanție pentru generarea rezultatelor, în afară de burnout. Deci, o lecție importantă a ultimilor ani este nevoia de a fi prezent și conectat.

2.      Încrederea este ingredientul perpetuu, ingredientul care este menționat și care nu suferă schimbare indiferent de epoca sau secolul în care are loc actul de conducere a oamenilor și organizațiilor. Dacă citești scrierile lui Marcus Aurelius, dacă citești biografiile marilor oameni de afaceri care au creat imperii economice de la Warren Buffett, Ray Dalio sau Jack Welch si Richard Branson, orice fel de poveste de succes încrederea cu care oamenii îți urmează viziunea face diferența între progres și stagnare. Am dat aici exemple ale unor afaceri internaționale dar dacă ne uităm în exemplele de succes din mediul românesc rețeta este perfect valabilă și aici. Pentru că, definiția succesului nu este volumul sau creșterea extraordinar de rapidă și capacitatea de a genera progres și inovare continuă.

Progresul ține de capacitatea noastră de apreciere și de observare a ce generează acest progres iar aprecierea și conectarea alimentează sentimentul de încredere, creează mediul în care oamenii se simt în siguranță și continuă să depun efort pentru progres. Inovarea nu poate avea loc fără încredere pentru că, inovarea în esență presupune un proces de încercare – eroare, presupune împrietenirea cu greșeala și învățarea din fiecare experiență care nu a reușit. Nu putem greși și învăța într-un mediu în care nu există încredere. Și pentru mine, după 30 de ani de munca cu oamenii, aceasta este probabil lecția fundamentală de leadership pe care trebuie s-o învățăm – generează încredere. Non-stop.

3.      Walk the talk – autenticitatea și respectul față de oamenii din jur trebuie învățate de la primul pas în carieră pentru a putea deveni un lider credibil. Aceasta este zona acută a scepticismului pe care o întâlnim în rândul oamenilor atunci când facem referire la lideri de succes. Parcă nu-ți vine a crede că cineva care a ajuns într-o poziție de conducere, poate fi cu adevărat autentic și poate respecta pe cei din jurul său. Societatea ne-a modelat mai degrabă gândirea că nu poți ajunge acolo sus decât dacă faci compromisuri sau calci pe cadavre, mod de gândire foarte păgubos, mai ales pentru generația tânără de la care așteptăm să schimbe această lume, dar pe care o îndoctrinăm cu acest scepticism, în fiecare zi. Toate studiile arată că oamenii așteaptă de la liderii lor să fie autentici și integri. Cercul vicios este că oricât de mult s-ar strădui acești oameni să rămână autentici şi integri pare că nu-i credem. Ceea ce ne conduce la punctul 2, de mai sus, la nevoia de încredere și, probabil, aș concluziona eu, stabilirea și restabilirea încrederii devin vocația oricărei persoane cu rol de conducere.

Perspective

Ce pare să urmeze...? Liderii cu care am stat de vorbă conduc companii în care există chiar patru generații de angajați. Sunt în domenii care au fost esențiale pentru societate în timpul pandemiei și generează schimbările pe care le utilizăm în fiecare zi: de la aplicațiile din telefoanele noastre care ne ajută să avem o viață mult mai facilă și mai bogată, până la domeniul energiei care este într-o transformare pe care am putea-o numi brutală.

1.      Managementul energiei personale față de managementul timpului și cultivarea colaborării. Adică să ținem cont de oameni și de felul în care fiecare își găsește energia de a deveni sau de a rămâne productiv. Sistemele clasice de management al performanței nu au cum să funcționeze în nevoia aceasta de personalizare până la nivelul fiecărui individ. Pare o utopie când te gândești în ansamblu nu poți crea o companie care să funcționeze după fiecare individ în parte, este în continuare nevoie de procese și de coordonare, este în continuare nevoie de structură și de organizare însă mentalitatea cu care creăm aceste sisteme are nevoie să se modifice și se va modifica. 

Cuvântul cheie al anilor care urmează este colaborarea și oamenii învață greu să colaboreze. Colaborarea presupune renunțarea la obiectivul tău personal în fața unui scop mai înalt. Asta este foarte greu și necesită un scop mai înalt foarte bine definit, explicat și re-explicat, aliniat cu obiectivele fiecăruia. E un proces de alinierea perpetuă de la organizații către oameni și invers, și uneori este foarte greu să îl concepem și să-l vizualizăm. Cu cat însă tehnologia ne va da posibilitatea să facem mai repede lucruri pe care ni le dorim în viața noastră, să avem mai ușor acces la informații, cu cat numărul de tentații care există în jurul nostru va crește, colaborare ar putea fi singurul liant care să facă progresul posibil. Nevoia de a modifica felul în care muncim și relaționăm în organizații a devenit evidentă odată cu pandemia: nu se poate lucra de la distanță și ritmul alert al vieții de astăzi decât în regim colaborativ.

Și iată că 2022, primul an post pandemic, în toate economiile lumii, arătat că oamenii preferă să lucreze de la distanță atunci când se poate. România este din acest punct de vedere pe aceeași hartă: oamenii au descoperit că se poate produce performanță într-un mod de lucru flexibil și de acasă și de la birou și, pentru mediul economic, învățarea mecanismelor colaborative și modificarea procedurilor și a sistemelor într-un fel care să sprijine colaborarea, este o lecție universală pe care nu avem cum să nu o învățam rapid. Asta creează în România o distanță și mai mare între mediul privat și orice instituție de stat în care nu încrederea și colaborarea sunt preponderente și un mediu de lucru în care trebuie să te aliniez sistemului și să îl servești. Ce înseamnă asta pentru România și pentru succesul ei îmi plan european sau, pentru siguranța țării noastre? Vom vedea începând cu 2023... cum ne demonstrăm capacitatea de colaborare inter-instituțională, de aducere a colaborării într-un set de valori care să permită realizarea atâtor proiecte din PNRR, colaborarea cu instituțiile europene care să ne permită accesul în clubul în care dorim să intrăm...

2.      Deschidere, incluziune, diversitate... Mediul privat începe să discute din ce în ce mai accentuat despre incluziune și diversitate, dezbaterile atingând uneori și elefanții din încăpere: chiar credem în incluziune și diversitate sau este doar ceva aflat acum în tendințe pe care nu-l putem ocoli? 

Întrebarea nu este una retorică deoarece constituie unul dintre principalele paradoxuri ale oricărui sistem social în acest moment: din dorința de a ne păstra unicitatea ca ființe umane, comunități sau societăți, cererea aceasta de personalizare în funcție de dorința și nevoia fiecăruia care generează o diversitate cu granularitate pe care nu am luat-o în calcul în trecut și nevoia de acceptare a oricui altcuiva care este diferit de noi. Însă această acceptare presupune multă dezvoltare personală, presupune dragoste de oameni, ce remodelarea egoului și liniștirea acestuia. Această acceptare face posibil progresul pentru că acesta devine scop comun. Concluzia care are ieșit din aceste conversații este că avem nevoie întâi de toate să acceptăm diversitatea și să creăm incluziune în toate sistemele care ne cuprind: companii, comunități, familii. Însă realitatea este îngrijorătoare și nu ne dă foarte multe speranțe pentru o evoluție rapidă de aceea este nevoie ca liderii să aibă diversitatea și incluziunea într-un loc prioritar pe agenda lor, dacă nu poate chiar pe primul loc. Lipsa acceptării diversității creează conflicte și alimentează războaie. Oprește progresul și aruncă societatea cu sute de ani în urmă.

3.      Valori, valori, valori... Una dintre interlocutoarele mele a spus simplu: ”pentru următorii 20 de ani de leadership...singurul lucru care îmi vine în minte este nevoia de a fi oameni.” O alta, independent de prima conversație a formulat răspunsul la această întrebare cu un singur cuvânt: ”Umanitate. Leadership-ul următorilor 20 ani cere umanitate.” Un al treilea răspuns a venit sub forma: ”dragoste de oameni, conducere cu dragoste de oameni...”. Mi s-au mai răspunsuri care au adus în listă transparențaîncredereajustețea... Toate acestea sunt valori pe care, pentru a avea lideri care să conducă economia României și această țară pentru viitorii 20:30 de ani, este nevoie să le aducem în prezent și să le traducem cu multă atenție și rigoare în comportamente. Progresul și bunăstarea nu se întâmplă de la sine. Se întâmplă prin ceea ce facem zi de zi.

Să intrăm în 2023 cu speranța dar și cu asumarea felului în care fiecare dintre noi va pune în practică ce așteaptă de la ceilalți. Leadership-ul următorilor 20, 30 de ani este acum la facultate, în ultimii ani de liceu, se confruntă cu dilemele începutului de viață personală și profesională și au nevoie de repere puternice.

Toate cele de mai sus vin din practica unor oameni care au construit aici în România. Așa că, eu cred că este perfect posibil.... La mulți ani!

articolul original a fost publicat pe Adevarul.ro

Vrei să primești informații relevante despre coaching?