Am învățat răbdarea destul de greu, în decursul vieții. Mi-o amintesc pe mama care îmi tot spunea, mai ales în adolescență, să am răbdare. Și nu avea niciun sens pentru mine răbdarea pentru că, viața se întâmpla cu toată viteza înainte și orice asociere cu răbdarea era ca un obstacol în a mă afirma și în a face tot ce mi-am pus în minte. La maturitate însă începi să reconsideri lucrurile și înveți să ai răbdare, uneori ”the hard way”.

O să mă refer aici la răbdarea mea profesională. În plan personal, desigur că partenerul meu de viață și, în general, prietenii îmi pot spune cum percep iei răbdarea pe care o am. Îmi tachinez deseori soțul spunându-i că nu are răbdare deci, ca să fac un spirit de glumă, bănuiesc că măcar prin comparație stau ceva mai bine la capitolul acesta.

Însă intenția cu care am pornit la scrisul acestui articol este legată de felul în care manifestăm răbdarea, în fiecare zi, la slujba noastră. Acolo unde oamenii au așteptări și nu au, de principiu, nivelul de toleranță pe care îl manifestă prietenii adevărați, apropiați sau familia noastră. Acolo unde liderii este de așteptat să aibă răbdare, să-și cultive răbdarea și să facă din aceasta o virtute.

Eu una, am învățat cu adevărat răbdarea mai târziu, după 25 de ani, când am început să conduc oameni. Îmi aduc aminte primul meu rol de manager în care arătam foarte multe calități, mai puțin răbdare. Sunt un om destul de iute, mă prind repede de lucruri și mă mișc repede iar viteza mea de lucru și puterea de muncă m-au dus în locuri pe care nu le-am imaginat întotdeauna, de la început. Această dinamică m-a ajutat și m-a împins înainte, mi-a jucat feste de multe ori și a pus presiune pe răbdarea mea atunci când cei din jurul meu au trebuit să țină pasul cu mine. Pentru că mi-am propus și a trebuit să pun cărămidă după cărămidă pe o construcție de echipă, menținând vie o companie peste durata medie de viață spusă de statistici, răbdarea s-a dovedit de foarte multe ori valabilă și esențială în tot ceea ce am făcut.

Când am început să practic coachingul, răbdarea și toate beneficiile incluse în aceasta s-au dovedit cu adevărat valoroase și m-au ajutat să progresez într-un fel pe care nu mi-l imaginam acum 15 ani.

Am înțeles într-un final, și mi-ar plăcea ca mama mea să știe asta despre mine, că mi-am consolidat și mi-am rafinat răbdarea și sunt recunoscătoare că mi-a atras atenția, de atât de multe ori, asupra acestei calități esențiale în viață. Pentru că, răbdarea este despre disciplină personală, implică multă empatie și ascultare, multă conștiență emoțională și dorința de dezvoltare personală. Și un soi de împrietenire în special cu tine însuți. Fiindcă răbdarea începe de la timpul pe care ți-l dai, de la măsura în care ești conștient de beneficiile acesteia asupra ta.

Zilele trecute am citit un articol nou scris de Manfred F. R. Kets de Vries, profesor la INSEAD și autor al unei cărți traduse și în limba română: Mindful Leadership Coaching, Călătorie către sine. E bine, în contextul crizei sanitare Covid care pune la încercare capacitatea tuturor de a se adapta și de a înțelege care sunt noile soluții de succes, într-o normalitate pe care încă nu știm să o definim, Kets de Vries ne vorbește despre nevoia de răbdare a liderilor ca despre o calitate de bază.

Ce mi s-a părut interesant la acest articol este că autorul definește trei tipuri de răbdare și asta m-a făcut să-mi aduc aminte de spusele mamei și să reflectez la sutele de momente în care am auzit de la cei cu care am avut ocazia să lucrez că nu au suficientă răbdare și că nu au timp pentru ”toate acestea”. “Acestea” fiind dezvoltarea celor din echipă pentru a face progrese, coachingul celor din echipă, oferirea unui feedback detaliat și bine structurat, adaptarea la un ritm mediu al întregii echipe atunci când e nevoie să implementăm schimbări, etc., etc. Toate acestea cer răbdare și înțelegere, cer un anumit soi de empatie și deconectare fără de care nu este posibil.

Lipsa de răbdare a conducătorilor pune o presiune extraordinară pe echipă și generează momente dificile care, ulterior, trebuie recuperate cu mult mai multe eforturi. În plus, oamenii învață că nu ascultarea și colaborarea sunt cheia succesului ci punerea presiunii și împinsul din spate și astfel se crează foarte ușor o cultură toxică.

Pornesc aici de la cele trei tipuri de răbdare așa cum le descrie de Vries în articolul său și voi exemplifica fie cu lucruri pe care le văd și le aud în sesiunile de coaching sau în workshopurile pe care le țin fie pe care le-am trait eu personal, în viața mea. 

Vă invit să reflectați puțin la această calitate extraordinară și să căutați modalități de a o dezvolta. Răbdarea este în strânsă legătură cu ascultarea cu empatia și cu capacitatea de conectare cu cei din jur. Răbdarea este în strânsă legătură cu capacitatea noastră de dezvoltare personală. Spun asta pentru că, de foarte multe ori, nu ne dăm șanse reale, nu avem răbdare cu noi înșine și abandonăm mult mai repede decât ar fi necesar atunci când trebuie să facem ceva nou sau să începem un nou capitol al vieții noastre personale sau profesionale.

Răbdarea interpersonală

Lucrăm cu tot felul de oameni. Pe unii nu îi placem de nici un fel, cu unii relaționăm ușor. Este evident ca tindem să avem mai multă răbdare și ingăduință cu cei cu care rezonăm. Ceea ce înseamnă că, acest tip de răbdare este în strânsă legătură cu capacitatea noastră de a fi flexibili în plan interpersonal, deci de a câștiga încredere. Și mai inseamnă că este educabilă și antrenabilă. Pe măsură ce înțelegem felul în care oamenii gândesc și felul în care văd lumea și se raportează la diferite situații constatăm că avem mai multă răbdare cu ei pentru că vedem posibilitatea de a avea o platformă comună și puncte de vedere comune de la care să plecăm în căutarea soluțiilor. 

Deci ceea ce pare aproape imposibil cu oameni pe care îi judecăm și îi etichetăm, (mai direct, să avem răbdare cu toți neaveniții) devine posibil dacă ne creștem capacitatea de a suspenda judecățile noastre de valoare în situații pe care le dorim rezolvate. Răbdarea noastră devine posibilă fără prea mare efort și, odată ce privim lucrurile din această perspectivă, înțelegem mai bine care sunt situațiile care ne pun răbdarea la încercare și ce fel de comportament așteptăm de la cei cu care colaborăm, devenim asertivi și, clarificând așteptările, răbdarea interpersonală poate deveni un atu extraordinar când avem de luat decizii. Răbdarea ne ajută să rămânem concentrați să putem asculta și să fim astfel mult mai bine informați reducând riscurile unor decizii pripite.

Schimbarea generațiilor în companii, utilizarea din ce în ce mai largă a tehnologiilor avansate și schimbarea regulilor în comunicare ne supune pe toți unei curbe de învățare accelerate. Capacitatea de internalizat rea noilor modul de lucru și efortul de învățare este diferit. De aceea, răbdarea și acordarea unui timp suficient pentru a face progrese atât la nivel de echipă dar și noi înșine, este în capul listei de abilități cu care un lider are nevoie să se înarmeze.

Răbdarea în legătură cu dificultățile vieții

Am vorbit și am scris mult în ultimele patru luni despre rezilienta. Capacitatea noastră de a face față presiunilor de zi cu zi și de a ne reveni în urma situațiilor dificile cu rapiditate se dovedește a fi o abilitate esențială. Pentru orice ființă umană. Cu atât mai mult însă pentru cei care conduc cu oameni și au responsabilitatea a acestora.

În rezilienta, așa cum o înțelegem și o folosim în proiectele noastre, pe baza modelului Persona Global, există șapte seturi de abilități care te ajută să-ți revii în urmă dificultăților prin care treci. Aduc aici în discuție trei din aceste seturi de abilități în legătură cu răbdarea. Este încă o dovadă că putând antrena aceste abilități, răbdarea se învață. Vorbesc din propria experiență.

·      Disciplina: de la disciplina personală în a face mișcare, în a menține anumite obiceiuri productive și anumite rutine de lucru care ne ajută să rămânem concentrați, disciplina în relațiile interpersonale, disciplina de reflecție zilnică sau săptămânală asupra progreselor propria și ale echipei pe care o conduci, disciplina cititului regulat toate contribuie la creșterea rezistenței mentale și emoționale și la păstrarea cumpătului și evaluărilor rationale în situații de presiune. Practic, când spun că îmi pierd răbdarea resimt o presiune pe care de multe ori nu o definesc până la capăt însă care îmi dă un soi de agitație și anxietate care mă deconectează în situația respectivă. În acest fel simțim lipsa de răbdare, abandonăm lucruri pe care le-am început sau alegem să le facem superficial, producând rezultate slabe care nu vin decât să confirme istoria pe care ne-o spuneam în mintea noastră în momentul în care declaram că ne-am pierdut răbdarea.

·      Hotărârea: sunt momente în care e nevoie să acționăm cu hotărâre. Hotărârea însă nu ține doar de curaj. Ea este în mare măsură legată de perseverență de a urma o anumită cale. Decisivitatea și perseverența se pot deprinde obișnuindu-te să te uiți întotdeauna la beneficiile pe care le aduce situația sau acțiunea respectivă și cu ajutorul capacității tale de a rămâne încrezător în rezultatele care sunt posibile. Un lider care acționează rațional, care înțelege în ce fel pot îl afecta emoțiile în situații în care resimte presiune, poate continua să acționeze cu hotărâre dând dovadă de răbdare cu el însuși și cu oamenii care sunt implicați alături de el în situațiile care implică risc incertitudine sau ambiguitate.

·      Speranta si optimismul contribuie decisiv la capacitatea noastră de a fi răbdători. ”A sta acolo, în dificultate”, a avea răbdare cu situația, a arata tăria de caracter și capacitatea de a vedea soluția dincolo de dificultate. Oamenii cu care lucrăm așteaptă de la noi să ne menținem această speranță și să ne menținem optimismul. Imaginați-vă un proiect de schimbare în care rezultatele nu se arată de prima dată și cel care conduce proiectul abandonează soluție după soluție neavând răbdare să consolideze, să ia lecții și să permită rezultatelor așteptate să-și facă loc. Lipsa de răbdare a celor care conduc generează foarte multă confuzie, incertitudine și sentimentul eșecului chiar și când eșecul nu se întâmplă.

Răbdarea de a face față presiunilor de zi cu zi

Rămânem blocați în trafic, pică internetul, se întrerupe curentul și nu ai apucat să salvezi documentul la care lucrai, ai jumătate de oră la dispoziție și la supermarket este o coadă de 15 persoane… poate acesta te duc la disperare și te pot face să-ți pierzi răbdarea cu ușurință. 

Genul acesta de răbdare să cultivă prin obiceiuri sănătoase. Obiceiul de a pleca din timp către o destinație încercând să evaluezi cat mai bine timpul de stat în trafic, obiceiul de a salva regulat, obiceiul de a-ți programa cumpărăturile în momente în care nu ești sub presiune, în general obiceiul de a fi proactive și de a lua în calcul cat mai multe din condițiile mediului care ți-ar putea influența negative acțiune pe care ți le propui ajută foarte mult l-ați postat răbdarea în viața de zi cu zi și de a nu-ți ridică singur nivelul de stres. 

Stresul este consecința felului în care ne raportăm la presiunile de zi cu zi. Dacă cele două tipuri de răbdare la care m-am referit înainte sunt bine consolidate, vom constata că șansa de a ne ridica nivelul de stres peste măsura care ne ține productivi scade. Lipsa de răbdare în a face față presiunilor mărunte de zi cu zi este una dintre sursele principale ale tulburărilor de sănătate și a îmbolnăvirilor pe bază de stres, mai ales în legătură cu creșterea tensiunii arteriale, a nivelului colesterolului și a tulburărilor sistemului digestive.

A-ți alege bine criteriile pentru care decizi să faci anumite lucruri sau nu este una dintre capacitățile esențiale pentru a putea deveni mai răbdător. Învață să decizi ce nu este absolut esențial de făcut pentru a elibera din presiunile zilnice. Un alt mod prin care poți deveni mai răbdător este să devii conștient care sunt acele situații care te fac să-ți pierzi răbdarea și să înțelegi care sunt declanșatorii emoționali. Ce anume din istoria ta, din experiențele prin care ai trecut te irită în legătură cu aceste situații, ce anume îți apasă acele ”butoane roșii” care te fac să izbucnești.

Și nu în ultimul rând învață să respiri. O respirație adâncă în momentul potrivit poate salva nu numai nervii tăi, poate salva o relație, o decizie, o situație cu consecințe pe care ți le-ai dori pozitive.

Lao Tzu este citat ca spunând discipolilor săi: ”Am doar trei lucruri să vă învăț: simplitatea, răbdarea și compasiunea; acestea trei sunt comorile voastre cele mai de preț!” Așadar, la multă răbdare!