Reziliența și disciplina – sau cum ne pregătim mai bine pentru provocări?


Cei care au făcut sport de performanță știu cât de importantă este rutina. De fapt, nu rutina în sine, ci disciplina de a menține rutinele care fac bine performanței. De la alimentație și ritmul de antrenament, până la somn. Avem tendința de asocia rutina cu elemente mai...

Cei care au făcut sport de performanță știu cât de importantă este rutina. De fapt, nu rutina în sine, ci disciplina de a menține rutinele care fac bine performanței. De la alimentație și ritmul de antrenament, până la somn.

Avem tendința de asocia rutina cu elemente mai degrabă negative pentru noi, de exemplu, cu plictiseala și scăderea interesului. Rutinele însele creează disciplină în felul în care ne îngrijim de noi înșine, de starea noastră fizică, emoțională și mentală. Această disciplină personală cultivată ne ajută să reușim să trecem prin perioade de schimbare, prin provocări dificile sau prin evenimente neașteptate, cu un consum emoțional și nervos mai bine drămuit. Oamenii disciplinați reușesc să treacă și să învețe din situațiile respective pentru că își mențin un soi de luciditate care îi ajută să ia decizii, să își revină rapid după momente de derută sau de cădere și să meargă mai departe.

Numai că, doar ieșind în trafic sau uitându-te în jur la felul în care oamenii respectă regulile, realizezi că disciplina nu este ceva ușor de creat și internalizat. Dacă vrei să disciplinezi pe cineva, poți apela la reguli, la legi, în general, la sisteme care restricționează. Este motivul pentru care majoritatea oamenilor consideră disciplina ca pe ceva neplăcut. De aceea, mă voi referi în continuare la autodisciplină. Aceasta este o virtute care, odată construită, devine o resursă extraordinară în situații dificile.

Daniel Goldstein, un psiholog american destul de bine cunoscut, care utilizează principiile psihologiei pozitive spune că ”auto-disciplina este ca un mușchi care se formează și se consolidează pe măsură ce îl antrenezi.”

Ce ne poate face mai disciplinați?

În ce măsură, într-o lume în care se cere flexibilitate, creativitate și adaptare din mers, disciplina are un rol important și poate face diferența? Și ce anume leagă disciplina personală de capacitatea noastră de a fi rezilienți?

În general, liderilor li se solicită să jongleze cu diferite responsabilități, sarcini, proiecte și să fie capabili să facă față atât provocărilor personale, cât și celor ale echipelor sau organizațiilor pe care le conduc. Mă gândesc chiar la mine însămi, în această perioadă dominată de atât de multe schimbări și incertitudine adusă de pandemia de Covid 19. Dacă este cineva în echipă care trebuie să fie cu adevărat rezilient atunci, probabil că eu sunt aceea. Și asta pentru că oamenii au așteptări de la noi, se inspiră din felul în care noi facem față greutăților. A fi rezilient nu înseamnă nicidecum a-ți ascunde întrebările, dilemele sau temerile, pentru că asta doar te face prefăcut. A rămâne un lider autentic înseamnă că poți rămâne vulnerabil și poți fi modelul celor din jur antrenând nu numai propria ta reziliență, ci sprijinindu-i și pe cei din echipa ta să deprindă discipline care ție îți sunt de folos.

Autodisciplina este abilitatea de a rezista impulsurilor, elementelor care te distrag și capacitatea de a-ți menține concentrarea și direcția, în așa fel încât să reușești să duci la bun sfârșit lucrurile pe care ți le propui, chiar și în momentele în care acestea încep să pară imposibile. Aspirațional, pentru mulți dintre noi. Se poate replica: ”Ușor de spus, mai greu de făcut!”.

Cercetările din domeniul rezilienței arată că abilitatea de a fi autodisciplinat este esențială pentru a reduce stresul și a face față presiunilor în situații dificile. O parte dintre studiile făcute în legătură cu reziliența au avut ca subiect forțele de pompieri din regiuni încercate recurent de focuri puternice, cum ar fi Australia. Dacă analizăm activitatea pompierilor sau a militarilor, observăm că disciplina antrenamentului zilnic, menținerea anumitor rutine de hrană și de somn, o anumită calitate și rigoare a relațiilor și a modalității de interacțiune sunt parte din pregătirea lor. Nu numai că ajută să facă față în situații extreme însă, ce este și mai important, îi ajută să se poată întoarce la locul de muncă, unde sunt întotdeauna situații extreme, revenindu-și rapid, după fiecare experiență. Asigurând continuitate contribuției lor așa cum fiecare lider care dorește să asigure viitorul organizației sale.

Principiile care ajută la dezvoltarea auto disciplinei

Principiul contribuției

Să spune că dacă ai un sens clar în viața și muncă și, dacă înțelegi cum să crești valoarea contribuției tale pentru cei din jur, vei fi mult mai capabil să fi rezilient. Este dovedit prin cercetare că cei care au un scop și un sens al vieții personale și profesionale bine definit se îmbolnăvesc mai puțin și declară că sunt mult mai mulțumți și fericiți cu viața lor decât cei care nu au definit acest sens.

Principiul contribuției schimbă paradigma de leadership tradițională și ne cere să reflectăm mai mult asupra valorii adăugate pe care o creăm prin relațiile pe care le stabilim, modul de colaborare și felul în care reușim să facem vizibile oamenilor toate cele de mai sus. În continuare, rezultatele sunt importante. Pe termen lung, contribuția este cea care menține motivația și creează angajament și mobilizare.

Conducerea pe bază de contribuție și pornind de la valori comune aduse la suprafață, discutate și agreate, face ca lucrurile să pară mai ușoare, în orice fel de echipă. Când există sentimentul că ”are sens ceea ce faci și contează”, efortul pe care îl depui să respecți contribuțiile altora și felul în care tu însuți duci lucrurile la bun sfârșit este mai mic. Autodisciplina devine posibilă pentru că este fundamentul unei contribuții de calitate.

Sunt foarte multe locuri în companiile noastre care depind de capacitatea de a fi disciplinat a celui care ocupă postul respectiv. Să ne gândim doar la activitățile de administrare ale oricărui department. Asistenta de departament are un rol important și extrem de presant deoarece este permanent întreruptă, lucrează cu multe detalii și este în serviciul multora. Dacă nu ar fi o persoană disciplinată, consecințele muncii sale ar putea fi dezastruoase. De obicei, este o persoană tânără, chiar neexperimentată în alte roluri care par mai importante. Și totuși, persoana aceea are nevoie de o autodisciplină extraordinară în a urmări sarcinile și a le duce la bun sfârșit, în a se reconecta rapid, mental și emoțional, după ce a fost întreruptă și, a putea continua, fără greșeală. Șansa ca această persoană să reușească ține și de măsura în care liderul ei îi evidențiază contribuția.

Principiul contribuției cere liderilor să ia decizii cu hotărâre și să păstreze direcția. Este o contribuție în sine decizia de calitate a leadershipului. Luarea deciziilor presupune autodisciplină. Mai ales în perioade dificile, șovăim și ezităm. Ceea ce dereglează ritmul întregii echipe și crește șansele ca aceasta să devină confuză și să piardă direcția. Autodisciplina în procesele decizionale creează și mențin disciplina la nivelul echipei. Un loc vizibil în care puteți observa autodisciplina liderului și disciplinele de lucru al echipelor îl reprezintă chiar ședințele obișnuite. Cum ar fi, de exemplu, menținerea disciplinei ca în ziua de miercuri să nu se organizeze nici un fel de ședință. S-ar putea crea astfel un spațiu de contribuție, de învățare, de concentrare pentru finalizarea unor sarcini și proiecte importante. Doar că, astfel de regulă, ca să producă rezultate are nevoie de disciplina de a nu vă abate de la ea.

Un alt tip de autodisciplină a liderului, în directă legătură cu principiul contribuției, este capacitatea de delegare eficientă. De ce asociez delegarea eficientă cu autodisciplina? Pentru că aceasta presupune să reziști tentației de a-ți crește încărcarea și de a folosi delegarea în mod recurent și disciplinat, pentru a permite atât eficientizarea, cat și învățarea și antrenarea autodisciplinei la cei cu care lucrezi. Autodisciplina se antrenează, de exemplu, prin stabilirea unui mecanism de urmărire a anumitor sarcini delegate și introducerea unor noi rigori în colaborare, în așa fel încât, să crească claritatea a ceea ce faci și să se reducă nivelul de stres, în situații de mare presiune.

Principiul învățării

Unul dintre cele mai sănătoase obiceiuri de leadership este o disciplină care se formează pe măsură ce deprinzi maturitate în rolul acesta: alocarea de timp de gândire strategică. Buna practică spune că fiecare săptămână necesită în calendarul unui lider cel puțin o oră și jumătate de gândire în perspectivă, un timp de liniște rezervat gândirii strategice. Ceea ce face diferența este autodisciplina menținerii acestui timp și nu subiectul pentru care îl folosiți. Pentru că, acest tip de autodisciplină pregătește mintea pentru a lucra ușor cu diverse scenarii și a găsi rapid potențiale opțiuni care să sprijine ieșirea din situații provocatoare. Este una dintre cele mai valoroase discipline ale unui lider.

O altă disciplină de învățare te invită să stai tu cu tine însuți, pentru a găsi căi de a-ți antrena capabilitatea emoțională. Pentru a putea rămâne concentrat pe ceea ce contează, pentru a fi capabil să te automotivezi și să-ți crești capacitatea de autoreglare, evitând astfel acțiunea sub impulsul momentului. Să vorbește din ce în ce mai mult despre nevoia de a medita. Și, sunt încă suficient de mulți oameni care resping această idee atribuindu-i caracteristicile unor practici oculte. A sta tu cu tine însuți, reglându-ți respirația, adăugând claritate gândurilor, învățând să te îngrijorezi mai puțin și să faci mai puține presupuneri negative despre viitor, este o disciplină în sine. Câteva minute dimineața în fața unui geam deschis la aer curat este o practică pe care ne-au transferat-o chiar bunicii noștri. Pe vremea aceea, nu îi spuneam meditație sau Mindfulness. Ne învățau să ne încărcăm plămânii cu aer curat, să respirăm adânc bucurându-ne și fiind recunoscători pentru ceea ce avem. Ne încărcăm astfel cu energie bună care ne ajută pe parcursul zilei.

Principiul adevărului

Vă puteți întreba: ce importanță ar putea aduce principiul adevărului atunci când vorbim despre disciplină personală?.

Adevărul poate fi o noțiune foarte filozofică. Acesta constă în realitatea pe care o construim pe baza percepțiilor noastre despre diferite situații. Atunci când e nevoie de reziliență, (de exemplu acum, când totul este incert și atât de ambiguu și evoluează atât de rapid de la o zi la alta, nu prea știi cum va arăta nici măcar viitorul apropiat și cum ți se pot schimba planurile), a fi onest, în primul rând cu tine însuți, este extrem de valoros. Onestitatea se bazează pe adevăr. A înțelege adevărul despre tine, despre valorile tale necesită autodisciplina reflecției în lumina tuturor celor de mai sus. Capacitatea noastră de autoreglare și automotivare se bazează pe conștiință emoțională și pe o autoevaluare corectă. Aceste abilități se formează în timp și necesită o atenție conștientă și repetată. Adică, autodisciplina învățării despre sine.

Ca să putem fi onești unii cu ceilalți, este nevoie să ne dorim să ajungem într-un punct în care, să împărtășim opinii similare care să ne ajute să ieșim rapid, împreună, din situații provocatoare. În etapele de formare ale unei echipe, ca să ajungi la o astfel de performanță, există acel stadiu numit ”normare”. Dacă echipa a trecut cu bine prin acest stadiu și a convenit modalitățile de colaborare, înseamnă că a căzut de acord asupra disciplinelor împărtășite în acea echipă. Pentru a ajunge la acest rezultat, o echipă trebuie să fie capabilă să vorbească cu onestitate despre nevoile și așteptările membrilor ei. Disciplina se bazează pe adevăr, adevărul conduce la disciplina asumată.

Principiul adevărului cere respect, empatie și ascultare atentă. Toate trei sunt virtuți care se învață, se practică și se dezvoltă pe parcursul vieții, cu multă autodisciplină.

Sunt trei virtuți care consolidează capacitatea noastră de conectare și alimentează măsura în care reușim să ne adaptăm din mers și să fim ajutați să depășim greul. Adică, reziliența.

Spuneam că oamenilor nu le place, în general, ideea de disciplină. O văd ca fiind mai degrabă legată de restricții decât ca pe o virtute care să te poată scoate din momente neplăcute. Este evident că timpurile pe care le traversăm cer, totuși, multă disciplină personală pentru a nu ne pierde direcția.

Cum construim disciplină la nivel organizațional?

VUCA este realitate. De cel puțin șase luni, experimentăm zi de zi ceea ce înseamnă un mediu volatil, complex, incert și ambiguu. Disciplina organizațională și reconectarea oamenilor la un scop mai înalt și la o viziune pe termen mai lung ne vor ajuta să ieșim la lumină și să trecem și peste această criză, mai complexă decât cea din 2011.

Sunt câteva elemente de bună practică care sprijină ancorarea unor discipline organizaționale sănătoase:

  • construcția împreună cu echipa a unei viziuni și aspirații comune pe termen lung;
  • crearea unei cadențe organizaționale – o anumită recurență a întâlnirilor importante care sunt legate de contribuție și de învățare, nu doar întâlniri obișnuite de informare și raportare;
  • recunoașterea progresului și formarea acestui obicei de concentrare asupra elementelor pozitive care se întâmplă în organizație, mai presus de identificarea a ceea ce nu merge;
  • comunicarea regulată a statusului companiei;
  • creșterea ritmului dialogului despre performanță de la tradiționala întâlnire bianuală, la o întâlnire cel puțin trimestrială în care, valorile și obiceiurile productive să devină în mod recurent subiect de analiză și dezvoltare.

Dacă ne uităm la cele de mai sus, probabil că în organizațiile voastre se întâmplă deja. Cuvântul-cheie asupra căruia doresc să atrag atenția este recurență. Obicei productiv recurent. Acestea se alimentează din disciplina echipei, din autodisciplina liderului, creează discipline mentale care îmbunătățesc nu numai procesele decizionale, dar și climatul și sentimentul de aliniere pe care și-l dorește orice organizație ca să reziste în timp.

 

Articol publicat pe managerexpress.ro

Vrei să primești informații relevante despre coaching?